Eric Clapton – La 16 ani nu-i placea chitara

Vine vara! Pe 11 iunie 2010, Eric Clapton vine in Romania, urmand sa concerteze pe stadionul de rugby de la Arcul de Triumf. Clapton este considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor, dar, pe cat de bogata i-a fost cariera muzicala, pe atat de tumultuoasa viata.

De-a lungul ultimilor ani, multi s-au perindat pe plaiurile noastre, actori, scriitori sau cantareti, toti veniti sa guste putin din balcanismul carpato-danubiano-pontic. A fost Leonard Cohen, cu o eterna poveste de iubire, a fost Depeche Mode (de doua ori!), au fost Rolling Stones si ne-am bucurat. Cu siguranta, daca "Beatlesii" mai erau impreuna, asta ar fi fost anul lor. Toti acesti calareti neinfricati ai Vestului au venit si prin tara noastra, unde au vizitat, dupa caz, Arenele Romane, stadionul de rugby de la Arcul de Triumf sau stadionul Lia Manoliu (singura Madonna, mai originala, a vrut in parc).

Ei bine, acum a venit randul cala­retului-cantaret al Vestului sa ajunga la noi. El este cel care canta despre sudul Americii (tara!) ca nimeni altul, care s-a nascut cu blues-ul in sange, care-si poarta chitara dupa el ca pe o a treia mana. Si care, apropo, s-a nas­cut in Anglia. Doamnelor si domnilor, Eric Clapton.

"Fiul" bunicilor sai

"Clapton is God" (Clapton e Dumnezeu) a aparut intr-o dimineata scris in graffiti negru, pe un perete al unei statii de me­trou din Islington, Marea Britanie. Anul era 1967, iar Eric Clapton avea 22 de ani. Sa fii Dumnezeu la 22 de ani nu e lucru putin! Ce s-a intamplat pana atunci, insa? Clapton s-a nascut la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial… din bunicii sai. Mai precis, mama lui, Patricia, a avut o aventura cu un soldat canadian venit in Anglia in timpul razboiului. Cand acesta s-a terminat, soldatul a plecat, lasand-o pe fata insarcinata. Pentru ca locul actiunii este un mic orasel provincial, vine de la sine faptul ca existau aparente ce ar fi trebuit pastrate. Astfel, Eric si-a petrecut prima parte a vietii crezand ca cei ce ii erau de fapt bunici sunt parintii lui si ca avea o sora mai mare… pe mama sa. Momentul in care a aflat adevarul l-a marcat puternic, si l-a facut sa se retraga catre muzica. La 13 ani, a primit cadou o chitara mult visata. Sa nu va asteptati insa la o poveste enesciana, ca nu e asa. Nu a luat chitara in mana si a cantat imediat dumnezeieste. A incercat-o de cateva ori, dupa care a pus-o frumos deoparte, de­oarece corzile erau din otel si ii era foarte dificil sa cante pe ea. La 16 ani s-a inscris la Kingston College of Art, de unde a fost dat afara un an mai tarziu. Motivul? Foar­te putin progres artistic si neindeajuns de multe opere propuse spre evaluare. Explicatia era simpla: tot timpul liber si-l petrecea cantand la chitara si ascultand blu­es, lucru care s-a dovedit a-i fi de folos (da, intre timp, dupa multe exercitii si degete sangerande, a desco­perit ca poate canta la chitara!). La 17 ani canta pe stra­zile Londrei si, dupa doar doua mini-concerte, alaturi de The Ro­osters si apoi de Casey Jones and The Engineers, Clapton era cunoscut drept cel mai talentat chitarist din circuitul clu­burilor de R&B. In momentul asta a aparut trupa The Yardbirds in viata lui, sau el in viata lor. Si-a petrecut urmatoarele 18 luni alaturi de ei, crescand artistic si castigand din ce in ce mai multa notorietate – au ajuns chiar sa ia in stapanire clubul pana atunci dominat de cei de la Rolling Stones! Alaturi de ei a inregistrat doua albume, primele sale albume, insa, pe masura ce succesul crestea, trupa se indeparta de influenta blues-ului si se apropia din ce in ce mai mult de pop, lucru care il deranja pe Clapton. Asa ca, intr-o buna zi, si-a luat "La revedere!". Cel care a avut apoi parte de talentul si nebunia lui Clapton in echipa lui a fost John Mayall si trupa lui, The Bluesbreakers. Nebunie, pentru ca Eric, influentat de criticile pozitive si de fanii extaziati de talentul lui, a inceput sa fie din ce in ce mai morocanos. Totul a culminat in momentul in care Clapton si-a facut bagajele si a plecat intr-un tur­neu in Grecia, alaturi de alti muzicieni. Relatia cu The Bluesbreakers nu a durat mult, insa indeajuns de mult incat sa pro­duca un nou album, "Blues Breakers", care ramane si astazi unul dintre albumele genului cele mai bine vazute.

Tot raul spre bine insa, pentru ca asa a aparut Cream in 1966, una dintre cele mai mari trupe de rock ale timpului. Nici ei nu au rezistat foarte mult, doar doi ani, insa acei doi ani au fost indeajuns pentru a-l propulsa pe Clapton in topul celor mai buni chitaristi care au existat vreodata si sa-i aduca si mult-ravnita faima de peste ocean. In doi ani, trupa a scos trei albume, toate succese de box-office si bine apreciate, si a plecat in turnee prin toata lumea, inclusiv America, pa­mant pana atunci "virgin" pentru Clapton. Sintagma "Clapton is God" se adeverea, chiar daca in varianta mult mai populara "Clapton is a Superstar". Acesta a cucerit America, insa Cream s-a prabusit odata cu drogu­rile, bautura si certurile pe care le-a adus celebritatea. Din 1968, anul destramarii Cream, si pana in 1974, Clapton a fost implicat in diverse trupe si proiecte, une­le de notorietate, altele obscure – dintre acestea, cel mai faimos este Derek and the Dominoes, alaturi de care a inre­gistrat hitul "Layla".  

Succes cu probleme
Dupa aceasta perioada, a inceput progresul carierei sale solo. Dupa cum insusi Clapton descrie in autobiografia sa, "Clap­ton", o mare parte din acest timp a fost dedicata consumului de heroina si bauturi alcoolice: ziua repeta, compunea, canta la concerte, iar noptile si le pierdea drogandu-se si petrecand alaturi de colegii sai muzicieni.

In ianuarie 1982 a intrat in clinica de reabilitare de la Hazelden, unde si-a rezolvat dependenta de heroina. Nu si cea pentru bautura insa. In timpul acesta, cel mai mare sprijin i l-a dat sotia sa, Patti, fosta sotie a lui George Harrison (membru in trupa Beatles), cea pe care Clapton a iu­bit-o ani la rand, si careia i-a dedicat albumul "Layla and Other Assorted Love Songs" inregistrat impreuna cu trupa De­rek and the Dominoes in 1970. V-am cam ametit, nu? Hai sa zicem altfel. Omul asta e o legenda, cu 40 de albume scoase in timpul a aproape 50 de ani de cariera, cu 11 premii Grammy (dintre care 4 luate in acelasi an, 1992, pentru albumul "Unplugged"). Da, a avut ceva pro­ble­me cu alcoolul si drogurile. Si cu fe­­me­ile (inclusiv o relatie cu actuala prima-doamna a Frantei…). Dar cine n-a avut?

E un englez care canta cel mai bine mu­zica din sudul american, o muzica ce apartine preponderent afro-americanilor. In acelasi timp, a fost acuzat de rasism. A fost internat in doua randuri la o clinica de reabilitare, pentru doua dependente diferite. Are patru copii, dar a avut cinci. Acestea sunt ceea ce americanii numesc "facts". Cifre, date, oameni. Dar toate cele 1.210 de cuvinte de pana acum transmit acelasi mesaj: "Clapton is God".