Cu toate ca au ramas ceva documente despre Anton Pann, o buna parte din viata lui ramane invaluita in mister. Nu se stie inca nici macar ce neam era, fiind revendicat si de romani, si de bulgari. Cert este ca se nascuse la sud de Dunare si ca numele lui de familie era Pantelimon, de unde, prin abreviere, si-a format pseudonimul. A avut si are inca admiratori, care, daca se nimeresc prin Ramnicu Valcea, trec si pe la casa memoriala „Anton Pann”. Dintre acestia, cei mai multi sunt elevi, care vin de obicei in grupuri, sub obladuirea profesorilor sau invatatorilor.
Anton Pann, pe care, in poemul „Epigonii”, Mihai Eminescu il numeste „finul Pepelei, cel istet ca un proverb”, ramane in actualitate, daca nu prin opera sa poetica, macar prin melodia actualului imn de stat al Romaniei, cantat pentru prima oara la 29 iulie 1848, in parcul Zavoi din Ramnicu Valcea, dirijat chiar de compozitor. Prin anul 1982, cand sistematizarea pusa la cale de Ceausescu a distrus multe din frumoasele si pitorestile cladiri ale orasului, arhitectii s-au impiedicat si de casa lui Pann, pe care, intr-un moment de luciditate, au crutat-o, mutand-o cam la 50 m mai incolo. Actualmente se afla pe strada Stirbei Voda nr. 4, in plin centru. Desi nu prea mare, are o eleganta de targ subcarpatic, aducand aminte de cum era Ramnicu de odinioara.
Cladirea este intr-o stare destul de buna si este inzestrata cu obiecte din epoca lui Anton Pann, cu facsimile si vechi editii de carti. Prin misterioase circuite culturale si turistice, aici poposesc si turisti straini, inclusiv de peste Ocean.
