» Importatorii romani au adus, oficial, anul trecut marfuri chinezesti de peste doua miliarde de dolari.
» 7.500 de romani, din care jumatate sunt oameni de afaceri, au obtinut in 2006 viza de China.
» Se importa din statul comunist asiatic aproape orice, deoarece si marfurile de calitate sunt ieftine.
» Forumurile de business dau sfaturi pentru romanii care vor sa contacteze parteneri chinezi.
Chiar daca au fost prezente dintotdeauna la noi, produsele chinezesti au explodat pe piata romaneasca in ultimii doi, trei ani. Practic, in acest moment ne imbracam, ne mobilam si ne utilam casa de la chinezi, vorbim la telefoane sau vedem filme pe televizoare chinezesti si chiar mancam alimente "made in China". Gama de produse este insa mult mai variata decat ne poate duce imaginatia. Sunt oameni de afaceri care aduc de acolo borduri de granit, capace de canalizare, bideuri, jucarii si cine mai stie ce. Oficial, importurile romanesti din statul socialist asiatic au fost anul trecut de peste doua miliarde de dolari. Aici ar mai trebui adaugate si produsele importate din alte tari – chiar din UE –, dar care sunt in realitate fabricate in China si, bineinteles, marfurile care intra in tara "pe sest". In orice caz insa, din ce in ce mai multi oameni de afaceri romani – importatori cu experienta sau novici in domeniu – se orienteaza spre piata chineza ca spre un adevarat "Eldorado" modern. Unii dintre ei au acceptat sa ne explice cum au descoperit "minele de aur" ale momentului, afacerile in China.
Drumul Beijingului
La sfarsitul lunii februarie, autoritatile romane anuntau ca in 2006 deficitul comercial in relatia cu China a fost de 1,6 miliarde de euro. Potrivit informatiilor oficiale, Romania a exportat in China produse de doar 173,6 milioane de euro, adica de zece ori mai putin decat valoarea importurilor. stirea nu a fost de natura sa surprinda pe nimeni, evolutia spectaculoasa a importurilor fiind cunoscuta de cativa ani. "In 2002, cand guvernul de atunci a dat un semnal politic pozitiv relatiei cu China, ne aflam in situatia de a avea noi mai multe exporturi in China decat invers. Era, de fapt, meritul unei firme din Timisoara care, culmea, producea in cantitati mari componente pentru o fabrica de telefoane mobile de acolo. Valoarea importurilor era atunci cam de 350 milioane de dolari, cu toate ca pe piata erau produse chinezesti de peste doua miliarde de dolari. De ce acest lucru? Importatorii nostri cumparau din Europa marfa produsa de fapt tot in China. Vedeam materiale de constructii, baterii de baie pe care chiar scria "made in Spain" sau "in Italy" si, ulterior, am aflat ca sunt fabricate la chinezi. Asta, chiar daca reglementarile Organizatiei Mondiale a Comertului spun ca este obligatoriu sa scrii pe produs tara reala de fabricatie", spune presedintele Camerei de Comert si Industrie Romania-China, Gabriel Ghelmegeanu. Incetul cu incetul, oamenii de afaceri romani au gasit "drumul Beijingului", astfel incat tara noastra a ajuns acum principalul partener al acestuia din Europa de Est. Astazi, comerciantii romani sunt foarte cunoscuti in orase precum Shanghai, Guangzhou, Shenzhen, Beijing si nu numai.
Si-au dat hainele pe mana creatorilor de moda chinezi
Mihaela B. este director executiv al unei cunoscute firme romanesti de confectii pentru femei. Cu mai bine de un an in urma, a renuntat sa mai produca haine in tara si prefera sa cumpere direct dintr-o fabrica de confectii din orasul Guangzhou. "Am vizitat niste showroom-uri din China si asa ne-am ales furnizorul. Calculul nostru a fost foarte simplu: pentru a produce o haina in Romania, ne costa in medie 18 euro productia, la care se mai adaugau 10 euro celelalte cheltuieli. Acum, aceeasi haina o cumparam din China cu 20 de euro, pret care include materialul, manopera, taxele vamale, transportul, totul. Pe eticheta scrie numele brandului nostru, ca si inainte. De altfel, fabrica cu care avem contract produce si pentru alte marci, exact in aceleasi conditii", spune Mihaela. Inseamna aceasta metoda o renuntare la calitatea si designul proprii firmei, practic o renuntare la brand, asa cum era el cunoscut pe piata? "N-as putea spune acest lucru. Hainele sunt de o calitate foarte buna, iar clientii nostri poate nici nu au remarcat ca pe eticheta scrie acum «made in China»", ne raspunde Mihaela.
Ieftin ca braga
Preturile foarte mici, care le permit uneori importatorilor de textile sa practice adaosuri si de 300%, l-au atras in China si pe Dani Mois, un om de afaceri din Satu Mare. "A fost nebunia asta cu vestele reflectorizante pe care trebuiau sa si le cumpere toti soferii. Am mers pe la fabricile din Romania si mi-au spus ca nu pot cobori pretul manoperei sub 4 lei pe bucata, cu materialul meu. In China le-am gasit la producator cu 2 lei, iar ele se vand pe piata noastra si cu 10 lei noi. Va dati seama ce profituri se pot scoate doar din asta!", spune Mois, care s-a specializat in importuri de aparate si instrumente de masura, domeniu in care spune ca deocamdata este "un pionier". Explicatia preturilor foarte scazute ale produselor din China este simpla, in opinia lui Gabriel Ghelmegeanu: "Exista acolo o forta de munca foarte ieftina, materii prime, de asemenea, ieftine, iar energia este subventionata de stat. De pilda, benzina costa la jumatate decat in Romania".
Diferente culturale care incurca afacerile
Firma la care lucreaza Valentin H. importa produse alimentare congelate din China. Pana acum a adus marfa in valoare de aproximativ 350 de mii de dolari si spera ca pana in 2008 sa ajunga la o cifra de afaceri de peste un milion de dolari si sa lucreze exclusiv cu China. Valentin spune ca a aflat despre oportunitatea de a aduce produse din Beijing vara trecuta, de la parteneri de afaceri straini care lucrau de mult timp pe aceasta piata. Valentin este foarte multumit de calitatea si pretul produselor pe care le importa – lucreaza cu o fabrica agreata de UE –, dar acuza birocratia din China.
"Dureaza mult pana cand se fac actele, orice cuvant pe care mi-l zice directorul de exporturi trebuie sa fie aprobat de superiorul lui, cand am o discutie telefonica sau pe e-mail cu el, stiu ca sta seful langa el si-i zice ce sa raspunda. Asa se traduce la ei respectul fata de ierarhie", spune Valentin. El ne povesteste cum au avut loc primele contacte cu noii sai parteneri chinezi. Spune ca s-a documentat mai intai pentru a nu face vreo gafa care i-ar fi putut compromite relatia cu ei. "Multe gesturi pe care le faci, chiar din neatentie, il pot determina pe chinez sa se ridice de la masa si sa plece. Daca, de pilda, as fi pus betisoarele vertical in bolul de mancare, asta ar fi o urare de moarte, este o insulta grava, pentru ca la ei la inmormantari se asaza niste betisoare vertical, care apoi se aprind. Dupa aceea, nu trebuie sa-i privesti direct in ochi pentru ca asta e semn de agresiune", spune Valentin.
"Nu cred ca sunt mai tepari decat romanii"
Practic, in acest moment, dupa cum povestesc importatorii, se poate aduce aproape orice din China. "Cunosc pe cineva care vrea sa importe capace de canal, altii fac bani aducand in Romania bideuri sau capete de dus. Trebuie sa intelegi insa ca in China nu se merge la intamplare, trebuie recomandari si sa lucrezi doar cu oameni de incredere", adauga Valentin.
"Eu nu sfatuiesc pe cineva sa faca afaceri cu China prin fax, e-mail sau telefon. Trebuie sa mearga acolo, sa vada produsul pe care da banii, sa stea acolo cand se incarca marfa si sa caute eventual un aliat chinez in care sa aiba incredere", crede si Gabriel Ghelmegeanu, de la Camera de Comert Romano-Chineza. "Daca nu stii cu cine stai de vorba, esti mancat. Totusi, nu cred ca sunt mai tepari decat romanii. Sunt insa mai multi iar riscul de a fi inselat creste pe masura", mai zice Valentin.
Paradisul facaturilor
Importatorii spun ca pentru a evita sa cumperi produse proaste din China poti apela la firme – multe dintre ele cu capital european – specializate in controlul calitatii si care percep comisoane de cateva procente din valoarea marfii.
"Eu cred ca principiul de baza al produselor chinezesti este «cat platesti atata face». Nu poti cumpara pantofi de 5 dolari si sa vrei sa te tina cat unii de 100 de dolari. Oricum, daca vezi cum reproduc chinezii, te ia ameteala. Cred ca Beijingul e paradisul facaturilor. Eram in fata unei reprezentante Rolex si ma uitam la un ceas care costa vreo 7.000 de euro. Atunci a venit un chinez la mine si mi-a aratat un ceas care la exterior era identic cu cel din vitrina si mi-l vindea cu 10 dolari. L-am luat in mana, am intrat in magazin, l-am comparat cu cel original. N-am gasit nici o deosebire", spune Valentin.
"Eu am vazut programul Vista, piratat, scos la vanzare la trei zile de la lansarea lui oficiala de catre Microsoft. Costa 2 dolari", spune si Mihaela B.
Cum sa scapi de taxe vamale
Despre modalitati de supravietuire in comertul cu China se discuta aprins si pe forumurile de business de pe internet. Dezbaterile se concentreaza pe posibilitati de colaborare de genul: "Aduc un container, luna viitoare, pe jumatate gol. Vrea cineva sa se combine cu mine?" sau pe sfaturi despre cum sa-ti gasesti furnizorul cel mai potrivit sau cum sa platesti taxe vamale mai mici. "Trebuie negociat la sange pentru ca productia e foarte ieftina la multe obiecte si chinezii vand de multe ori cu adaos de 1.000%. Serios vorbesc. Din 100 de firme prezente pe net, 85 sunt tepari sau cel putin neseriosi", scrie "herlino" pe unul dintre forumuri. "E ilegal sa aduci calculatoare sau alte produse electronice dezmembrate pentru a nu mai plati taxe vamale?", se intreaba un alt forumist care primeste si un sfat. "Cea mai buna metoda e aia cu modificatul documentelor prezentate la vama romaneasca. Minim 95% din importatori fac asta, dar nu se poate dovedi. Oricum, China nu ofera date catre vama romana, nici catre alte vami", isi da cu parerea altul.
Nu ies la socoteala marfuri de un miliard de dolari
Presedintele Camerei de Comert si Industrie Romania-China, Gabriel Ghelmegeanu, spune ca autoritatile din tara noastra nu sunt foarte pregatite sa faca fata cererii tot mai mari de produse chinezesti de piata. "Exista o diferenta de aproximativ un miliard de dolari intre valoarea marfurilor care figureaza in documente la iesirea din China cu destinatia Romania si suma care reprezinta marfa care intra in vama noastra. Ce putem intelege de aici? Ori marfa a plecat spre Romania, dar nu a ajuns aici, ori facturile prezentate in vama chineza nu sunt aceleasi cu cele din vama romaneasca, ori marfa a trecut pe langa vama noastra. Alegeti d-voastra varianta corecta, dar cred ca avem o problema", spune Ghelmegeanu.
STATISTICI
» Lipseste cursa aeriana directa
Ca o curiozitate, putem spune, nu exista in acest moment o cursa aeriana directa intre Bucuresti si vreun oras chinez. Un bilet de avion dus-intors pentru un drum via Frankfurt sau Paris costa in jur de 1.000 de euro. Cu toate acestea, foarte multi romani au luat drumul Beijingului. Potrivit informatiilor furnizate de Ambasada Chinei in Romania, anul trecut 7.500 de romani au obtinut viza pentru a intra in aceasta tara, din care jumatate pentru afaceri. In primele doua luni ale acestui an, 1.300 de romani au plecat spre unul din orasele Chinei, din care peste 600 de cetateni romani au primit viza pentru business.
O tara ieftina pentru europeni
Cheltuielile cu sederea in China sunt mai mult decat rezonabile. Mihaela B. spune ca o camera la un hotel de trei stele in Guangzhou costa cam 20 de euro pe noapte, mult sub preturile din statele situate in sud-estul Europei. Valentin H. spune ca, deoarece sta mai mult timp intr-o calatorie de afaceri, cand merge la Beijing prefera sa inchirieze un apartament, pentru care plateste cam 200 de euro pe luna. Nici celelalte cheltuieli nu reprezinta mare lucru, mancarea si transportul local fiind practic "neglijabile" pentru buzunar. Daca mai spunem ca un bilet de avion dus-intors pana in China nu poate depasi 1.000 de euro, ne dam seama de ce importatorii romani inregistreaza profituri atat de mari.
