Pentru prima dată în istorie, o femeie se află la cârma Fondului Monetar Internaţional şi, sub coordonarea directoarei Christine Lagarde, FMI promovează egalitatea de gen ca motor al performanţei economice.
De mult timp drepturile femeilor au fost incluse în sfera drepturilor omului, deşi, cel mai adesea, ele nu sunt respectate ca atare. Noutatea este că, acum, drepturile femeilor sunt privite ca unul din factorii-cheie ai prosperităţii economice naţionale. Această perspectivă a fost dezvoltată de un grup de cercetători sprijiniţi de FMI, alte organizaţii internaţionale şi academicieni din toată lumea.
Aşa cum Lagarde a scris recent, în ceea ce priveşte problema creşterii economice, întrebarea fundamentală ar trebui să fie dacă femeile se bucură de aceleaşi şanse la angajare şi avansare pe piaţa muncii ca şi bărbaţii. Din păcate, în ciuda progreselor realizate în multe ţări, piaţa mondială a muncii rămâne împărţită pe genuri, iar procesul de obţinere a egalităţii stagnează.
Femeile reprezintă puţin peste jumătate din populaţia lumii. Decalajele de gen în sănătate şi educaţie au dispărut în mare parte, chiar şi în ţările cu un nivel de trai scăzut. În ţările dezvoltate, sunt mai multe femei în sistemul de educaţie terţiar decât bărbaţi. O dată cu creşterea nivelului de educaţie al femeilor, scade fenomenul angajării în funcţie de gen şi sporeşte procentul femeilor încadrate pe piaţa muncii.
Totuşi, în lume, numai jumătate din femeile apte de muncă sunt angajate, iar procentul forţei de muncă feminine prezente pe piaţa muncii nu s-a schimbat foarte mult în ultimele două decenii.
Femeile fac cea mai mare parte a muncii din sectorul informal şi, chiar şi în cazurile în care sunt angajate formal, câştigă semnificativ mai puţin decât bărbaţii educaţi care ocupă aceleaşi posturi. În ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, femeile nu sunt prea bine reprezentate la nivelul poziţiilor de conducere şi al antreprenoriatului.
Chiar şi în ţările cu economii puternice există decalaje de gen de 15-20%, iar decalajul creşte şi la 60-70% în cazul economiilor precare, arată Raportul parităţii de gen privind participarea economică şi oportunităţile, care analizează decalajele de gen în rata de ocupare a forţei de muncă, nivelul de plată şi ocuparea poziţiilor de conducere, elaborat de Forumul Economic Mondial.
Logica economică, întărită de dovezi evidente, arată că creşterea ratei de ocupare a femeilor pe piaţa muncii în raport cu cea a bărbaţilor a dus la creşterea PIB-ului cu 5-6% în Statele Unite, cu 9-14% în Japonia şi cu 12% în Emiratele Arabe Unite, conform celor mai recente estimări.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) estimează că obţinerea unei cote egale de ocupare pentru femei şi bărbaţi ar duce la creşterea PIB-ului cu 12% în ţările dezvoltate în următorii 20 de ani. De asemenea, McKinsey estimează că PIB-ul Statelor Unite a fost cu 25% mai mare în 2011, ca rezultat al creşterii incluziunii femeilor pe piaţa muncii, din 1970 până în 2009.
Egalitatea la plată şi oportunităţi pentru avansare influenţează şi felul în care funcţionează economia. Faţă de rata de ocupare pe piaţa muncii, femeile de pretutindeni sunt suprareprezentate doar în sectoarele cu plată scăzută, cu un statut social inferior. În ţările sărace, în curs de dezvoltare, foarte multe femei sunt angajate temporar, plătite prost sau lucrează în sectorul informal, fără să aibă nici un fel de beneficiu. Totuşi, munca femeilor, plătită sau neplătită, este unul dintre cele mai importante mijloace de reducere a sărăciei.
În ţările dezvoltate şi statele în curs de dezvoltare, lucrul cu jumătate de normă din sectorul formal continuă să fie feminizat în mare măsură – adesea, aceasta este singura soluţie pentru echilibrarea vieţii de familie cu munca. Totuşi, în sectorul formal, persistă decalaje semnificative la nivelul plăţii pentru muncă egală, chiar şi când se controlează caracteristicile individuale ale angajatului, inclusiv nivelul de educaţie.
De exemplu, în rândul ţărilor membre ale OECD, decalajul dintre femei şi bărbaţi pe piaţa muncii are o valoare medie de 16%, cu diferenţe de gen în ocupare, ore de lucru şi educaţie, iar pe baza experienţei, decalajul se ridică la 30% (şi la 60% în Germania şi SUA). În ciuda progreselor importante obţinute în educaţia femeilor, în SUA, câştigurile femeilor sunt mai mici decât ale bărbaţilor, pentru aproape toate tipurile de slujbe, inclusiv pentru cele ocupate în mod tradiţional de bărbaţi, respectiv de femei.
Conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), decalajul salarial începe cu o diferenţă mică în rândul femeilor tinere care intră pe piaţa muncii, dar creşte o dată cu vârsta şi apariţia copiilor şi este mai răspândit în rândul celor care câştigă mai bine şi au un nivel de educaţie mai ridicat. Din cauza maternităţii, multe femei se angajează cu jumătate de normă, ceea ce duce la scăderea posibilităţii obţinerii unor venituri mari pe termen lung şi avansării în funcţie. OECD estimează o “penalizare” medie la salariu de 14% pentru femeile care au copii.
Paritatea privind ocuparea pe piaţa muncii, nivelul de plată şi posibilităţile de avansare diferă între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare şi cer formularea de politici diferite.
În Raportul pentru Dezvoltarea Lumii, elaborat în 2012, Banca Mondială descrie mai multe politici care ar avea ca rezultat creşterea numărului de femei active pe piaţa muncii în economiile în curs de dezvoltare, ceea ce le-ar conferi un acces mai larg la serviciile de sănătate, educaţie, credite, transport şi electricitate, precum şi întărirea drepturilor de proprietate şi moştenire. OECD propune un număr mare de politici care promovează egalitatea în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, punând accentul asupra politicilor privind îngrijirea copilului şi concediul parental.
În ciuda promovării unor norme sociale în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, comunitatea se aşteaptă ca femeile să-şi asume povara responsabilităţii îngrijirii copiilor, bătrânilor şi celorlalte persoane dependente din familie. Măsurile de tipul celor pe care le-a luat Suedia în domeniul armonizării vieţii de familie cu profesia – încurajarea concediului parental, bune practici în domeniul afacerilor, cum ar fi orarul flexibil – sunt esenţiale în atingerea egalităţii de gen pe termen lung.
A ignora jumătate din forţa de muncă a lumii înseamnă să nu valorifici decât jumătate din potenţialul economic al lumii. Legiuitorii ar trebui să ţină seama de provocarea lui Lagarde de a adopta politici care să încurajeze ocuparea femeilor pe piaţa muncii, plata egală şi posibilităţile de avansare pentru femei. Rezultatele vor fi mai rapide, iar incluziunea, mai mare; pentru a nu mai aminti de crearea unei lumi mult mai echilibrate, în care oamenii să se bucure de oportunităţi egale.
Laura Tyson a fost preşedintele Consiliului Experţilor Economici ai Preşedinţiei Statelor Unite şi acum lucrează ca profesor la Haas School of Business, de la Universitatea California, Berkeley.
Copyright:
Project Syndicate, 2013.
www.project-syndicate.org
