George Mioc
Sunt dezamăgit de politicile economice de stânga ale Guvernului Cioloş, dar îi înţeleg pe prietenii din România, care, îngrijoraţi că viitorul prim-ministru ar putea fi un perso-naj condamnat pentru fapte de corupţie, evită să critice acest Executiv. Un hoţ, asta este domnul Dragnea, chiar dacă unora din România li se pare că a fura voturi este acceptabil.
Iar tovarăşii săi de drum, un plagiator, Victor Ponta, şi un mincinos cu dosar penal, Călin Popescu Tăriceanu, sunt la fel de toxici pentru viitorul României. A fost o vreme când Dacian Cioloş şi preşedintele Iohannis au crezut că se poate ajunge la o înţelegere postelectorală cu PSD-ul, iar o parte a actualului Executiv să fie menţinută şi după alegeri. La 1 iunie, consilierul prezidenţial Laurenţiu Ştefan a vorbit deschis despre varianta ca Dacian Cioloş să rămână premier şi în 2017. Se pare că această perspectivă a căzut, pentru că Liviu Dragnea speră să controleze întregul guvern, fie cu el în poziţia de prim-ministru, fie prin Vasile Dâncu.
Ce cred, ce aş dori este ca, în faţa acestei ameninţări, actualul guvern să abandoneze coabitarea cu PSD (nu uit graba cu care Costin Borc s-a dus să-i dea explicaţii lui Li-viu Dragnea) şi să pornească un set de reforme profunde. Dacian Cioloş mai are patru luni. Mie mi se par suficiente.
Acum este clar că PSD nu are curaj să depună o moţiune de cenzură, iar această slăbiciune trebuie exploatată la maximum. Dintre foarte multele lucruri care trebuie făcute, eu m-aş opri, acum, la doar două aspecte: curăţaţi aparatul de stat de apparatchiki care-l infestează şi tăiaţi puterea baronilor din sindicate.
Legea funcţionarului public este oricum literă moartă. Ea nu face decât să le confere inamovibilitate unor funcţionari leneşi, numiţi politic, care umilesc cetăţenii puşi să se aplece în faţa ghişeului şi care adesea sunt părtaşi la corupţie.
În ministere nu sunt funcţionari publici, ci companii de politruci instalate de diferite regimuri. A spus-o ministrul Costin Borc: „O treime ar vrea să facă lucruri, o treime sunt neutri, nu-i interesează deloc, şi ăia care pun tălpi“. Dar domnul Borc a acţionat complet greşit: a încercat să le cumpere bunăvoinţa oferindu-le un neruşinat spor de 40% la salarii. „Strategia“ nu a funcţionat.
Continuarea comentariului poate fi citită aici.
