De mai bine de 16 ani incerc sa inteleg de ce are Romania o imagine atat de proasta in Occident. Sunt aproape sigur ca in tot acest timp 90 la suta din informatiile si imaginile care au fost difuzate despre Romania s-au concentrat pe cinci sau sase subiecte negative: situatia deplorabila a minoritatii romilor, situatia deplorabila a orfelinatelor si a copiilor abandonati, problema cainilor vagabonzi si alte cateva de acest gen. Nu spun ca aceste subiecte nu sunt importante, dimpotriva, tratarea lor in Occident a avut un impact in Romania pentru remedierea unor realitati insuportabile. Intrebarea pe care mi-o pun insa este: cum de au reusit mediile de informare occidentale sa se blocheze timp de 16 ani pe numai cinci sau sase subiecte negative, cand Romania este mult mai „bogata” la acest capitol?
N-am fost niciodata atat de naiv incat sa astept ca reporterii si echipele de filmare straine sa descopere si o alta fata a Romaniei, sa realizeze de exemplu un reportaj despre ecourile Renasterii italiene in manastirile din Bucovina sau despre arhitectura de inspiratie franceza la Bucuresti… Nu, nu sunt atat de naiv incat sa cred ca un festival de teatru de talie europeana, cum este cel de la Sibiu, ar putea interesa vreun canal de televiziune occidental sau ca Festivalul Enescu ar putea starni interesul redactiilor culturale din marile capitale occidentale. Intr-o lume in care informatia a devenit un circ mediatic, in care visceralitatea emotiei imediate a inlocuit obiectivitatea, in care goana dupa spectaculos si senzational ne slefuieste sistemul de asteptare si apetitul informational, intr-o astfel de lume deci nu te poti astepta decat la o informatie bazata pe soc si cliseu.
Este ceea ce i s-a intamplat Romaniei. Practic, Romaniei i s-au lipit de frunte cinci sau sase subiecte negative, pe care le-a purtat vrand-nevrand, mai protestand, mai suportand, timp ce 16 ani, adica de la caderea lui Ceausescu incoace. Cata injustitie cand ne gandim la vastitatea subiectelor negative pe care le putea oferi Romania! Dar si cata incompetenta din partea mediilor de informare occidentale! Sa nu vezi, timp de 16 ani, in aceasta tara in care raul are forme de o mare subtilitate si de o mare diversitate decat cinci sau sase subiecte devenite tot atatea clisee? Imi vine sa plang de mila presei occidentale, dar mai ales sa le spun celor care o conduc: sunteti pe cat de incompetenti, pe atat de nedrepti. In ce priveste incompetenta, ea este oarecum pardonabila pentru ca intreaga planeta a intrat in delirul informatiei-spectacol. In privinta injustitiei pe care ne-ati facut-o insa e grav.
E grav faptul ca Romania, fiind prezentata lumii doar prin prisma a cinci sau sase subiecte negative, a fost pusa intr-o culoare anormala. Daca am fi fost prezentati in toata gama noastra de subiecte negative, eventual cu nuantele pe care acestea le implica, atunci am fi oferit imaginea unei tari normale, cu problemele ei multiple, cum sunt si altele pe glob, de la Columbia la Ucraina sau de la Argentina la Georgia. Cu cinci sau sase subiecte negative lipite pe frunte o tara nu poate insa decat sa fie plasata in cea mai schematica dintre categorii. Si nu e just. Noi, romanii, avem dreptul la o imagine negativa ceva mai completa si mai nuantata. Iar daca nimeni nu ni-l recunoaste, acest drept, trebuie sa ni-l revendicam singuri si sa luptam pentru el. Poate ca ar trebui publicate chiar, din cand in cand, si unele liste cu subiecte negative interesante, astfel incat reporterii straini care vin in Romania sa aiba de unde alege.
N-as vrea sa inchei acest articol printr-un strigat de alarma care sa semene a suferinta. Daca ar mai fi sa le spun ceva acestor sefi de redactii care si-au trimis timp de 16 ani reporterii in Romania pentru a filma si a vorbi fara incetare de aceleasi lucruri, deci daca ar fi sa le mai spun ceva, atunci le-as spune ca oricum au esuat in misiunea lor. De o vreme, imaginea Romaniei se schimba in bine si aceasta pentru ca oamenii au inceput sa circule. Sutele de asociatii franco-romane, de exemplu, prin numeroasele schimburi, calatorii si initiative de tot felul au facut ceea ce n-au reusit sa faca mediile de informare. Printr-o adevarata munca de furnica, datorita unor oameni vii care s-au indragostit de Romania si de alti oameni vii din Romania, imaginea romanilor a devenit una mai normala, deci mai demna.
Matei Visniec este scriitor roman stabilit in Franta
