Nu disputa politică fratricidă din PSD mă interesează, ci motivele care au generat-o. Și care arată că, în continuare, România este doar o piață de trocuri politico-penale-securiste.
Din capul locului, să recunoaștem cu toții că, de ani de zile, Livinho Brazilianu’ Dragnea este protejat de procurori, fie că vorbim de cei care se ocupă cu anticorupția, fie de cei care lucrează împotriva crimei organizate. Și unii, dar și ceilalți au marfă berechet să îl țină pe Livache în anchete câțiva ani – începând cu haiducia imobiliară prin care Dragnea a cumpărat zeci de mii de metri pătrați de terenuri și clădiri în Teleorman (de la stat, cu doar un dolar pe metru pătrat), continuând cu ditamai evaziunea fiscală prin acapararea Hotelului „Turris“ de către Bombonica (poveste terminată cu o clasare de dosar la Parchetul General) și încununând efortul cu megatunurile date de TelDrum. Sigur, o mențiune specială o merită și povestea braziliană, împănată cu personaje din cele mai dubioase.
Însă, în ciuda tuturor anchetelor de presă, „blindate“ cu documente, probe și martori, DNA l-a agățat pe Dragnea doar cu dosarul „Referendumul“ (în mandatul lui Daniel Morar) și în cel al angajărilor fictive de la Direcția de Protecție a Copilului din Teleorman (în mandatul Laurei Codruța Kövesi). În cel dintâi, o premieră pentru sistemul judiciar din România, șeful PSD a fost condamnat cu suspendare. În al doilea, din toate probele expuse până acum în instanță, pare că vom asista la o condamnare. Iar unii vor spune că e suficient, că Justiția a fost servită și că Dragnea a fost scos din scenă. Dar faptele, inclusiv cele din zilele acestea, ne arată că nu e suficient. Pentru că niște dosare au zăcut, pur și simplu, pe sub mese, Dragnea a avut tupeul să se viseze premier, fie direct, fie prin delegație, prin intermediul lui Sevil Shhaideh.
Numai o înțelegere subterană între sforarii dosarelor și Livache ot Teleorman a făcut ca în locul docilei Shhaideh să fie instalat băiețandrul de trupă Sorinache Grindeanu, un tip cu antrenament suficient de bun încât să fie credibil și ca slugă, dar și ca, mai nou, disident obraznic. De fapt, Sorinache nu e nici una, nici alta, e doar o efigie pe care o poartă prin diverse funcții sforarii de dosare.
Iar azi sforarii de dosare consideră că Dragnea a mers prea departe: sunt prea mulți corupți loiali lui Dragnea de acoperit, sume bugetare prea mari de recuperat pentru prostiile populiste pesediste, o imagine externă prea praf ca să mai putem negocia de pe poziții serioase. Doar despre asta e vorba: sforarii i-au dat oxigen lui Dragnea – mizând pe colaboraționismul teleormăneanului –,
dar și-au dat seama că e prea mult oxigen pentru Dragnea ca să ne rămână și nouă, așa că acum încearcă să-l strângă de gât cu mânuțele lui Sorinache, băiatul de trupă de UM. Nu că Dragnea n-ar merita, dar era cu mult mai eficient ca problema să fi fost rezolvată cinstit de acum niște ani, prin mecanisme legale, democratice.
