Eu aș prefera ca Livinho (cum, probabil, i se spune pe plajele braziliene) să se ducă învârtindu-se (ba chiar să se fi dus – mai demult, adică – prestând aceeași mișcare de rotație în jurul propriei axe).
El, însă, a preferat să stea și să se învârtă. Și i-a ieșit.
Antologică scena în care cei doi lingăi ai Antenei 3, cu o lungă experiență în a evita capcanele pe care le poate planta un invitat mai puțin docil, s-au trezit că le explodează în față grenada repetenției studențești a lui Liviu Dragnea.
Până la urmă, Gâdea și Badea așteptau o emisiune sentimentaloidă, cu ginerele lui Ceaușescu invitat, care să atragă nostalgicii vremurilor bune când statul îți dădea casă, masă și idei, ca să nu-ți vină unele proprii. Vremuri așa de bune încât Dan Voiculescu își turna verișoara la Securitate, lucra în comerțul exterior și punea bazele unei averi uriașe, cu care după ’89 urma să construiască un trust de presă care să satisfacă deplin și coprofagi precum cei doi pomeniți anterior.
Ei bine, exact în mijlocul acestei atmosfere călduțe, profesorul la Politehnică Mircea Oprean aruncă bombița: Dragnea nu doar că alesese ce era mai ușor de studiat, dar a mai și rămas repetent („La noi, atunci erau două direcții, direcția asta la care eram eu, cu transmisii automate, și altă direcție cu service-uri, cu întreținere. N-a venit pe direcția mea, că era mai greu, a mers pe cealaltă. Dar și așa a rămas repetent“).
Ce e drept, că Dragnea n-ar fi în stare decât să fure ca să-i iasă gheșeftul ne-am prins cu toții de când morții au votat în Teleorman la referendumul din 2012. Iar că e și prost am înțeles când legea sa a descentralizării a fost declarată integral neconstituțională (a se nota: atunci, Dragnea era ministru al Dezvoltării și ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, acea administrație pe care o voia descentralizată, dar neconstituțional).
Totuși, cum a fost posibil ca acest repetent să fie, azi, șeful celui mai mare partid românesc și să se bată, cu tot ce are, nu doar să nu intre la pușcărie, dar să ajungă premier și, poate, președinte al României? Răspunsul se află în CV-ul său: după absolvirea, cu greu, a Politehnicii în ’87, Dragnea a fost „inginer stagiar“ vreo patru ani. Cum totuși omul se ocupa de service-uri și întreținere de vehicule, nu de „rocket science“ la NASA, bănuim că „stagiatura“ asta e doar un nume pentru aproape un cincinal de frecat menta.
Un alt cincinal (1991-1996), la doi ani după împușcarea socrului profesorului Oprean de la Poli, Dragnea a fost „administrator firme private“. Iar din ’96 a devenit, ce să vezi!, prefect de Teleorman, la doar un an de la intrarea în politică pe listele Partidului Democrat. Mutarea la PSD în 2000 i-a consolidat averea, pe care și-a umflat-o din poziția de șef al CJ Teleorman. Iar restul e istorie.
Când alții, deci, ar fi stat în loc să reflecteze cum au ajuns repetenți, Dragnea s-a învârtit. În politică.
