Primarul unui mare oras romanesc defileaza in uniforma de ofiter nazist si isi pune fiul adolescent sa marsaluiasca alaturi de el imbracat ca o ordonanta din Wehrmacht, amandoi avansand cu acel pas robotic al militarilor nazisti care a fost botezat "pasul gastei". Celor care nu inteleg de ce atata indignare pentru asta li se poate raspunde ca ei nu inteleg de fapt ce este "reprezentarea" si cum functioneaza o metafora. Daca s-ar fi deghizat in canibalul Hannibal Lecter din filmul "Tacerea mieilor", primarul ar fi ramas intre limitele reprezentarii. Mai precis, el ar fi fost atunci reprezentarea unei reprezentari, ecoul unei metafore. Nu este insa acelasi lucru sa te maschezi in Dracula si sa te deghizezi in ofiter nazist, chiar daca, cum spune dumnealui, inlaturase svastica de pe uniforma… sau, de fapt, avea numai o svastica mica… nu ca asta ar avea importanta. Justificandu-se astfel, primarul nu face decat sa-si agraveze cazul, intrucat arata ca a existat premeditare, ca gestul a fost indelung gandit (chiar daca deloc cugetat), premeditare vadita si din impecabilul pas de gasca pe care cei doi l-au executat pe fundalul
unui defileu de moda si care ne face sa ne inchipuim nenumaratele repetitii care au avut loc acasa: "Piciorul mai rigid, tati!… Gatuuul!… Barbia sus!".
La fel de grava este si nepasarea primarului in fata indignarii pe care a starnit-o (mai mult in strainatate decat in Romania, e drept). In asta el nu face decat sa reproduca o atitudine romaneasca pe care multi straini o gasesc schizoida: o fragilitate totala in fata ironiei dirijate spre noi, combinata cu o nepasare la fel de totala pentru sensibilitatea celorlalti, nepasare permanent vizibila in bancurile noastre cu subiect etnic, unde tinta o reprezinta toate celelalte natiuni si culturi, unde batjocorim hohotind tigani (puradei si pirande), evrei (Itic si strul, desigur, doar nu-i nici un rau in a rade de doi cotcari tampiti, imitandu-le accentul), bozgori, cioloveci etc. Ne enerveaza nespus cand ne lovim de stereotipurile pe care ni le reflecta ceilalti: Romania, tara lui Dracula, patria de origine a tiganilor (ca doar de-aia e Rom-ania) si atatea altele. Asa se face ca putem porcai razand toate natiile, insa vedem o uniforma nazista pe o persoana publica, ba chiar si pe un copil, ca fiind un divertisment inocent. Mda, uniforma e presupusa a o imita pe cea purtata de actorul Tom Cruise in filmul in care incarneaza un ofiter nazist care cauta sa-l asasineze pe Hitler. Dar, daca ar fi vrut asta, domnul primar, care arata atata atentie pentru detaliu incat se mandreste ca a inlaturat svastica, si-ar fi pus o acoperitoare neagra peste un ochi, fasia aceea de panza neagra care caracterizeaza personajul din film. Oricum, prima interpretare este cea buna: primarul a cautat sa reprezinte, pur si simplu, un ofiter nazist, si nu pe Tom Cruise. Ne-o spune chiar el atunci cand marturiseste simpatie pentru rigurozitatea militara germana. Este discursul, plin de reprezentare de gradul intai, al celor care simpatizeaza cu dictaturile si care cred ca aduc un argument valabil atunci cand spun: "In vremea lui Hitler trenurile ajungeau la timp". Asa e, soseau la timp, insa unele se opreau la Auschwitz.
