Lynxul iberic din sudul Spaniei, foca-călugăr din apele coastelor greceşti şi turceşti din Marea Mediterană sau şoarecele bavarez din Alpi sunt doar câteva exemple dintre speciile de animale pe cale de dispariţie din Europa.
Acestea şi alte câteva sute de specii care compun un sfert din speciile native de pe continent sunt întâlnite tot mai rar, conform unui avertisment dat publicităţii luna aceasta de către Uniunea Europeană, potrivit AP.
„Biodiversitatea este în criză, cu specii pe cale de dispariţie la un nivel fără precedent,” afirmă Janez Potocnik, comisarul Uniunii Europene pentru mediu.
Printre speciile pe cale de dispariţie sunt mamifere, amfibieni, reptile, păsări şi fluturi. Flora este şi ea ameninţată. Criza a apărut din cauza mai multor factori, inclusiv de pierdere a habitatului, poluare, invadarea mediului de viaţă de către alte specii, schimbările climatice şi pescuitul excesiv.
Criticii susţin că Uniunea Europeană propune soluţii, dar nu merge niciodată suficient de departe şi nici nu acordă fonduri necesare.
„Viaţa este posibilă datorită biodiversităţii,” spune Ana Nieto, reprezentanta Uniunii pentru Conservarea Naturii. „Totul provine din biodiversitate. Totul provine din ecosisteme care funcţionează aşa cum trebuie.”
Criza ameninţă şi oamenii, de asemenea, şi poate avea consecinţe economice şi sociale în Europa, afirmă Joe Hennon, purtătorul de cuvânt al lui Potocnik.
Pierderea continuă a speciilor de păsări permite insectelor să se înmulţească la rate alarmante, ceea ce dăunează culturilor, explică Hennon. Un număr mic de albine înseamnă efecte negative asupra polenizării, iar diminuarea pădurilor înseamnă că apa nu va mai fi purificată în mod natural, iar alunecările de teren şi inundaţiile sunt mult mai frecvente. Din cauza acestor efecte, guvernele ar trebui să aloce mai multe fonduri pentru a proteja speciile pe cale de dispariţie, explică Hennon.
„Oamenii spun, „da”, dar nu avem bani să cheltuim pentru protejarea mediului, deoarece creşterea economică şi crearea de locuri de muncă sunt mai importante. Dar trebuie să le-o spunem, ei bine, amintiţi-vă ce s-a întâmplat în Pakistan anul trecut. Putem avea inundaţii catastrofale din cauza defrişărilor, care în final ne costă mai mult.”
Strategiile propuse luna aceasta de către Potocnik au mai multe obiective, printre ele numărându-se protejarea mai multor specii din Uniunea Europeană până în anul 2020, punerea în aplicare a unor planuri de management pentru toate pădurile, restabilirea a cel puţin 15% din ecosistemele degradate şi controlul speciilor invazive.
Ecologiştii au salutat, în principiu, obiectivele, însă nu au ezitat să se arate sceptici.
„Avem nevoie de finanţare,” a spus Nieto.
Hennon, purtătorul de cuvânt al UE, a recunoscut că fondurile alocate până acum au fost insuficiente pentru a îndeplini obiectivele. Un comunicat care explică noile propuneri afirmă că se evaluează nevoile de finanţare pentru punerea în aplicare a obiectivelor stabilite pentru anul 2020. Uniunea Europeană nu a reuşit să atingă obiectivele biodiversităţii stabilite pentru anul 2010.
Nieto afirmă că pierderea biodiversităţii este mult mai acută în Europa decât în multe alte părţi ale lumii, din cauza amplorii dezvoltării rezidenţiale şi industriale.
Cu o medie de 70 de locuitori pe kilometru pătrat, Europa este al doilea cel mai dens continent populat după Asia şi de trei ori mai aglomerat decât America de Nord.
„Astăzi, biodiversitatea nu înseamnă doar protejarea speciilor rare de animale şi plante,” crede Sarolta Tripolzsky, de la Biroul European pentru Mediu. „Este vorba despre protejarea unui sistem care stă la baza vieţii oamenilor. Costurile de înlocuire a beneficiilor naturii ar fi devastatoare.”
