Mi se pare ca, din ce in ce mai mult in ultima vreme, marile distinctii literare s-au "oscarizat", ajungand sa premieze valori mai mult politically si mai putin literary correct. Impresia e cel mai vizibila in cazul Nobelului, insa nici alte premii nu scapa de aceasta politizare, cand, de fapt, accentul ar trebui sa cada mai ales (nu total, puritatea e utopica) pe estetic. Premiul Goncourt, de exemplu. Pe covorul rosu pe care au pasit Proust si Simone de Beauvoir, dar pe care Céline l-a ratat din ratiuni obscure (devenite subiect de fictiune in romanul "Goncourt 32", publicat de Eugène Saccomano, in 1992), ajung azi sa tropaie autori de mana a doua sau oricum departe de a fi scris "cea mai buna opera de imaginatie in proza" a anului (citez de pe site-ul Goncourt). Sa nu uitam ca acum doi ani a castigat FranIois Weyergans pentru "Trei zile cu mama", un roman amuzant dar fara miza, doar ca sa n-ajunga, spun unii, la mult mai talentatul Michel Houellebecq! Desi remuneratia e simbolica (10 euro!), Goncourtul e cel mai ravnit trofeu literar francez: se acorda din 1903, la inceputul lunii noiembrie, de catre membrii Academiei Goncourt, care se reunesc la restaurantul Drouant, intr-un cadru devenit deja celebru. Decizia (nescrisa) de a acorda premiul preponderent autorilor mai tineri (pana in 35 de ani) a dus la un adevarat scandal in 1919, cand Marcel Proust era cat pe ce sa piarda premiul (avea la vremea aceea 48 de ani!) in favoarea unui roman despre razboi pe care istoria l-a uitat rapid. Anul acesta premiul i-a revenit lui Gilles Leroy pentru "Alabama Song", povestea unui cuplu din Alabama inceputului de secol XX, format din Zelda Sayre, "frumoasa sudului", si locotenentul Scott Fitzgerald, viitorul mare scriitor. Un subiect adanc si un titlu cosmopolit. si cand ne gandim ca anul trecut a castigat un american…
