Cu plajele sale albe şi oceanul extrem de generos, Arhipeleagul Zanzibar s-a aruncat cu capul înainte în tumultoasa aventură a turismului global. De aici nu mai există cale de întoarcere dar, până să tragem linie ca să aflăm cine pierde şi cine câştigă din această poveste, avem de-a face cu o destinaţie de vis, cum puţine au reuşit să creeze Oceanul Indian şi oamenii care, de mii de ani, profită de dărnicia sa.
Zanzibarul, Insula mirodeniilor, avea să mă contrazică de multe ori pe parcursul călătoriei şi să-mi arate, o dată în plus, că orice citeşti acasă despre o destinaţie exotică se va dovedi nefolositor la faţa locului.
Prima greşeală am făcut-o chiar la aeroport, când ne-am repezit să schimbăm dolarii în moneda locală, şilingi tanzanieni, la un curs care părea foarte aproape de ceea ce ştiam din România. Ei bine, am constatat destul de repede că localnicii au o părere foarte proastă despre banii lor, pe care-i numesc dispreţuitor"coconut milk", preferând în schimb dolarii americani. Apoi, cursul oficial nu are nici o legătură cu cel din hoteluri, unde dolarul costă doar 1500 de şilingi, faţă de 1650 cât este la o casă de schimb.
A doua greşeală a fost să vedem Zanzibarul ca pe o ţară ieftină, în condiţiile în care un salariu de 100 de dolari pe lună este considerat mare- atât câştigă un profesor- iar cei mai mulţi oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi. Pentru mzungu (om alb, în swahili), preţurile sunt la nivel european şi, de regulă, comercianţii le stabilesc pe loc, chiar dacă este vorba de un pachet de ţigări, o bere sau o mască africană din lemn. Avantajul este că pe stradă totul se negociază la sânge şi un călător cu experienţă reuşeşte destul de repede să-l aducă pe vânzător cu picioarele pe pământ. Metoda "atâţia bani am în buzunar" funcţionează întotdeauna, în condiţiile în care negustorul nu-şi permite să piardă un client, iar preţul cerut unui mzungu este, uneori, de 2-3 ori mare decât cel real.
Zanzibarul a intrat pe harta turistică relativ recent, primele resorturi s-au construit la începutul anilor 2000, iar acest lucru constituie un avantaj pentru turişti, dar şi un dezavantaj pentru localnici. Imediat ce coboară din avion, străinii vor da peste o natură spectaculoasă, încă puţin atinsă de turismul global, unde bananierii şi arborii de mango cresc pe marginea drumului, majoritatea caselelor sunt construite din pământ, iar unii localnici musulmani se tem că străinii le-ar putea face rău, chiar şi numai dacă s-ar lăsa fotografiaţi de aceştia….citeşte continuarea pe travelzoom.ro
