Deontologie

Ariticul literar ar trebui sa fie un evaluator "obiectiv" al cartilor despre care scrie. Sigur, asa ceva e imposibil. Dar omul poate sa incerce. Iar in paginile de cultura ale ziarelor – valabil si pentru Occident – n-are el loc de fandari. Cu revistele culturale situatia e putin diferita: in principiu, oamenii de aici au si ei simpatii si antipatii, interese, umori, constiente sau refulate. Daca scriu bine si nu spun prostii, e in regula. De la o vreme, ca-n orice alt domeniu, criticul e atras de o editura sau alta asa cum medicul intra si el, vrand-nevrand, in jocul producatorilor de medicamente. Exista pe piata romaneasca o revista, "Suplimentul de cultura", care merita laudata pentru diversitatea si calitatea colaboratorilor ei; numai layout-ul nu-mi place, dar ce treaba am eu? Treaba mea e alta. "Suplimentul" e o revista din preajma editurii Polirom. Asta-i bine. Majoritatea cartilor recenzate aici sunt de la Polirom. Asta nu e tocmai in regula, dar acum sa nu ne dam Alba ca Zapada. Uite insa ca in penultimul numar, 151, Doris Mironescu scrie despre volumul 6, in curs de aparitie, al "Supravietuirilor" lui Cosasu. Pina la acesta, anterioarele cinci au aparut la editura Fundatiei Pro. Nici un cuvintel despre ele (daca ma insel, imi cer de pe acum scuze publice). Brusc, abia acum, cand scriitorul si-a schimbat editura. Sa te apuci sa scrii direct despre volumul sase al unei opere majore a literaturii romane, marturisind totodata ca i-o cunosti demult, mi se pare un semn, cum sa spun, de "etica de firma". Altminteri, articolul l-ar fi putut semna Daniel Cristea-Enache sau Paul Cernat, doi fani vechi ai lui Cosasu. Asa insa, mie unuia imi bate putin – desi port ochelari – la ochi.