Aproximativ 200.000 de militari şi poliţişti păzesc secţiile de votare în Egipt pentru a garanta desfăşurarea în condiţii bune a referendumului pentru aprobarea noii Constituţii a ţării, care a început ieri şi continuă astăzi. Cum un vot masiv în favoarea noului document este aproape sigur (militanţii pentru „Nu“ riscă să ajungă la închisoare), noua Constituţie urmăreşte să închidă episodul islamist din istoria Egiptului, dar şi să-i deschidă calea către putere generalului Abdel Fattah al-Sisi, conducătorul de facto al ţării.
Referendumul nefiind o alegere reală între „Da” şi „Nu”, singura problemă a actualei conduceri egiptene este scorul cu care va fi aprobat documentul. La precedentul referendum pentru Constituţia islamistă a fostului preşedinte Mohammed Morsi, documentul a fost adoptat cu 63% din voturi, dar rata de participare a fost de sub 35%, ceea ce a permis armatei să pună la îndoială legitimitatea lui Morsi şi a regimului Frăţiei Musulmane. Ca urmare, pe 3 iulie anul trecut, militarii l-au răsturnat de la putere pe Morsi într-o lovitură de stat legitimată ca o continuare a revoluţiei din Piaţa Tahrir.
Acum, Morsi se află într-o închisoare din Alexandria, acuzat fiind de trădare, iar Frăţia Musulmană, cu sute dintre liderii ei arestaţi sau ucişi. Ca să fie sigur că Fraţii sunt scoşi definitiv din joc, după luni de zile de confruntări violente între armată şi islamişti soldate cu cel puţin 1000 de morţi, pe 25 decembrie, Frăţia Musulmană a fost declarată în mod oficial organizaţie teroristă. Liderii care au mai rămas au făcut apel la boicotarea referendumului, la fel ca alte formaţiuni islamiste.
Atunci când un partid considerat moderat a încercat să facă o campanie activă pentru „Nu”, şapte dintre liderii săi au fost imediat arestaţi. De altfel, fie şi un simplu gest de a lipi afişe cu „Nu” pe străzile din Cairo a fost un motiv suficient pentru a ajunge la închisoare. În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre un scrutin democratic. Ceea ce nu înseamnă însă că noul document nu reprezintă un pas înainte pe calea unui regim de drept stabil în Egipt.
Grupul de experţi care a elaborat Constituţia a eliminat elementele islamiste din document şi i-a dat un caracter secular. Islamul rămâne religie de stat, dar libertatea religioasă este garantată (ce-i drept, e vorba de religiile abrahamice, nu chiar de toate religiile). Constituţia interzice partidele formate pe bază de religie sau rasă şi garantează egalitatea în drepturi între femei şi bărbaţi, o chestiune care lipsea din Constituţia Morsi. Preşedintele ţării are dreptul la maximum două mandate de patru ani şi poate fi demis de Parlament. Mai mult, puterea judecătorească primeşte dreptul de a numi procurorul general fără aprobarea Executivului şi componenţa tribunalelor fără aprobare din partea Legislativului. Cum judecătorii egipteni s-au dovedit esenţiali în legalizarea loviturii din iulie şi în lupta împotriva islamiştilor, acum culeg roadele.
De altfel, principalii beneficiari ai noii Constituţii sunt Puterea Judecătorească, Armata şi Poliţia, ceea ce a alimentat acuzaţii că Egiptul se îndreaptă către un regim autoritar. Toate cele trei instituţii vor avea bugete secrete, care nu vor fi făcute publice, în vreme ce rolul armatei şi poliţiei în garantarea statului secular creşte. Armata, care reprezintă, pe de altă parte, cea mai mare corporaţie economică a Egiptului, îşi păstrează dreptul de a se autoguverna încă opt ani de acum încolo pentru că a avut grijă să treacă în Constituţie faptul că va numi ministrul Apărării în această perioadă.
Referendumul va fi urmat de alegeri prezidenţiale undeva prin aprilie şi de alegeri generale spre sfârşitul anului. Favoritul absolut la preşedinţie este actualul comandant al armatei şi lider de facto al ţării, generalul Abdel Fattah al-Sisi. Al-Sisi susţine că va fi un alt tip de lider, dar o dată cu el Egiptul se întoarce la tradiţia conducătorilor militari introdusă de lovitura de stat a lui Nasser din 1952 şi continuată de atunci neîntrerupt, cu excepţia experimentului Morsi încheiat atât de brutal. Al-Sisi pretinde de asemenea că va întări domnia legii în Egipt, dar opoziţia a fost redusă practic la tăcere dimpreună cu presa independentă. După trei ani de proteste şi mii de victime, Egiptul se întoarce mai mult sau mai puţin acolo unde s-a aflat în momentul îndepărtării de la putere a lui Hosni Mubarak.
