In "Good Bye, Lenin" Wolfgang Becker realiza un efect de un comic amar punandu-l pe Alex, personajul sau principal, sa ascunda caderea zidului Berlinului pentru a nu provoca un soc fatal mamei sale ce suferise un infarct si fusese in coma pe toata durata schimbarilor din toamna si iarna anului 1989. si cum nu odata realitatea depaseste fictiunea, dupa 19 ani de coma, Jan Grzebska, un fost mecanic de locomotiva polonez revenit la viata, contrazice tema nostalgica din "Good Bye, Lenin", caci, vazuta de la fereastra rezervei sale de spital, lumea ii pare mult mai atragatoare astazi decat in perioada comunista. Cel putin de la distanta viata din postcomunism pare mult mai colorata.
Cu toate acestea, democratiile din centrul Europei sunt bolnave. In cei 18 ani scursi de la venirea la putere a primului guvern necomunist din istoria postbelica a Europei de Est, guvernul Tadeusz Mazowiecki, multe s-au schimbat. Insa nici caderea regimului comunist, nici aderarea la UE nu au putut inchide o rana adanca. La aproape doua decenii de la prabusirea comunismului democratia nu s-a stabilizat decat superficial, la nivel formal. Economia de consum a acaparat totul, dar nu a fost dublata de o democratizare de substanta, fondata pe o viziune impartasita. Vechi demoni au revenit. Fundamentalismele de toate tendintele reinvie dupa decenii, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. si, pentru a ramane in perimetrul simbolic polonez, figuri legendare ale sindicatului "Solidaritatea", precum Bronislaw Geremek sau mai sus citatul Tadeusz Mazowiecki, au fost obligate sa refuze sa accepte consecintele legii decomunizarii propuse de fostii lor colegi de opozitie antitotalitara, gemenii Kaczynski.
Sistemele de partide, cele care dau continut democratiei, instaurate dupa comunism dezvaluie vidul politico-ideologic al tranzitiilor est-europene. Jocul alegerilor, desi necesar, s-a dovedit a nu fi si suficient pentru a asigura legitimitate. Tentatia extremista, rezultat al deficitului social al tranzitiilor de fatada, abia daca poate fi stapanita prin improvizatii. si daca totusi procesul de integrare economica a reusit, dovada dinamica economica a intregii zone, cel de integrare politica ramane inca in faza de proiect. Atitudinile antieuropene ale liderilor de la Varsovia sau Praga, miscarile violente din Ungaria din toamna anului 2006, relatiile tensionate dintre majoritate si minoritatea rusofona din Estonia sau criza politica continua de la Bucuresti sau Sofia stau marturie.
Mai nou intrate in clubul european, Romania si Bulgaria fac fata, fiecare in felul sau, deficitului de democratie. In Romania referendumul pentru revocarea presedintelui a dezvaluit o data in plus fractura care separa clasa politica de societate. Bulgarii, mai putin patetici, au preferat confruntarile electorale clasice, dar rezultatul a fost acelasi. Ca si referendumul romanesc din 19 mai, si alegerile europene bulgaresti de a doua zi au dezvaluit criza de incredere care macina societatile est-europene.
Nu doar ca la primele alegeri europene organizate in Bulgaria prezenta la vot a fost doar de 29%, fata de 45% la referendumul romanesc, dar din cei 18 deputati bulgari in parlamentul de la Strasburg, noul partid GERB, abia infiintat, cu aproape 22% din voturi a primit cinci locuri. In urma esecului, socialistii primului ministru Serghei Stanisev au tras concluziile si sambata, 2 iunie, toti cei 20 de membri ai Biroului Executiv au demisionat. si totusi Partidul Socialist bulgar se clasa pe locul al doilea, cu 21% din voturi si tot cu cinci mandate, ca si invingatorii. Dar victoria GREB (Cetateni pentru dezvoltarea europeana a Bulgariei), partid condus de Boiko Borissov, primar al capitalei bulgare si fost lider al Miscarii Nationale Simion al II-lea, a dovedit reculul inregistrat de socialistii bulgari. Jocul de-a anticoruptia nu mai convinge nici la Sofia. Demiterea in urma cu o luna a doi influenti ministri adjuncti, Kornelia Ninova si Delian Peevski, nu a fost suficienta pentru a conserva prima pozitie partidului socialist, astfel ca pe 2 iunie, inaintea sedintei furtunoase a conducerii partidului, au mai fost sacrificati si Rumen Ovtciarov, nu doar ministru al Economiei si Energiei, ci si vicepresedinte al partidului, si Gheorghi Petkanov, ministrul justitiei.
La Bucuresti victoria lui Basescu nu a provocat nici un seism in partidele politice. Conducerea PSD a ramas intacta. La fel si in celelalte partide. si cum nici o formula politica noua, cat de cat europeana si relativ decenta nu se profileaza, deznodamantul etapei se amana pana la proximele alegeri, cele europene, cand electoratul va sanctiona o data in plus clasa politica. Dar boala democratiilor est-europene nu are un remediu electoral, ci unul politic. si pana cand acesta nu se va aplica, sistemele politice din est vor fi instabile si volatile.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
