In premiera, cel putin pe meleagurile noastre, un demnitar cu rang de secretar de stat face greva foamei in semn de protest impotriva Executivului, din care, evident, face si el parte. Se numeste Istvan Haller si este membru al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Guvernul, afirma dl Haller, ar fi mintit Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, CEDO.
In urma unei decizii CEDO, statul roman a acceptat, in 2005, sa construiasca, in termen de trei ani, trei case pentru familii de romi ale caror locuinte au fost incendiate in timpul conflictului interetnic de la Hadareni, din 1993. Termenul a trecut, Executivul a promis din nou, luna trecuta, ca se va tine de cuvant, dar nu a alocat nici un ban in acest scop. Impotriva acestei nerespectari a cuvantului dat s-a revoltat secretarul de stat aflat in greva foamei.
Dincolo de ineditul situatiei, poate n-ar fi rau ca aceasta greva a foamei sa-i inspire si pe alti slujitori de buna-credinta ai statului sa recurga la gesturi publice de protest ori de cate ori constata ca, la varful complexului mecanism in care ei sunt rotite, se comit erori de natura sa dauneze credibilitatii unor institutii nationale sau internationale si, in ultima analiza, imaginii Romaniei. O imagine pentru a carei "dregere", numai in cazul Italiei sunt cheltuite sute de mii de euro intr-o singura campanie de relatii publice. Ordinul de marime al fondurilor alocate pentru imagine il depaseste cu mult pe cel necesar pentru ridicarea celor trei case la Hadareni si a unei modeste cladiri industriale care sa atraga in satul din judetul Mures un om de afaceri care sa le dea de lucru localnicilor, asa cum a promis statul roman dupa ce a fost condamnat la CEDO.
Dar, chiar daca este vorba despre o suma relativ mica, daunele provocate imaginii tarii de aceasta, sa-i spunem, neglijenta nu sunt deloc mici. La urma urmei, daca imaginea Romaniei in Italia a avut atata de suferit, nu Guvernul Romaniei este tinut vinovat, cel putin nu in mod nemijlocit, ci numarul nepermis de mare al cetatenilor romani care comit fapte antisociale in societatea care i-a acceptat ca oaspeti pe termen lung. De nerespectarea angajamentului luat fata de CEDO este insa in intregime vinovat Executivul.
Urmarile juridice ale conflictului interetnic de la Hadareni sunt complexe, dar poate si mai importante sunt consecintele psihologice in randul populatiei din acea zona si din celelalte localitati din Romania, unde au mai fost conflicte interetnice. Pentru o buna convietuire a etniilor, este nevoie de incredere – unii in altii –, dar si in Justitie si in buna-credinta a statului. "Am ajuns la faza in care CEDO, ultima speranta a multor romani care nu-si gasesc dreptatea in tara, sa fie mintita de Guvernul de la Bucuresti", a declarat Istvan Haller, inainte de a intra in greva foamei.
Nu stim cum vor evolua lucrurile, daca Executivul va gasi totusi banii cu ajutorul carora sa se tina de cuvant. Nici nu ar trebui sa ne iluzionam ca exemplul dlui Haller va fi urmat de multi demnitari – in definitiv, comportamentul sau este mai caracteristic societatii civile, din care, de altfel, provine. Este mai plauzibil, din nefericire, ca politicienii "pur-sange" sa evite aducerea in Executiv a unor reprezentanti ai societatii civile chiar si pentru functii care pretind tocmai expertiza speciala pe care acestia o poseda in domeniile lor de activitate atat de neinteresante in ochii mandarinilor decrepiti care ne conduc.
