Avem o clasa politica pestrita. Cu politicieni de conjunctura, devotati trup si suflet doar interesului personal si de grup. Nu urmaresc decat sa se pricopseasca rapid cu ajutorul unora care stau cu mana intinsa si cu legea in sertar. Se fac presiuni in stanga si-n dreapta, inainte si inapoi, peste tot unde exista oameni dispusi sa cedeze santajului in schimbul unor beneficii deloc lipsite de importanta. Nu are rost sa vin acum cu exemple de politicieni compromisi pana in maduva oaselor. Se stie cine sunt. Se cunosc de mult timp. Nenorocirea este ca vorbim de ei si astazi, la peste 15 ani de la o revolutie in care o tara intreaga, ii exclud pe cei cu moralitate putreda, si-a pus speranta. Nu-ti vizez aici pe oamenii de afaceri adevarati, promotori ai economiei de piata cu o concurenta reala, ci pe profitorii tranzitiei proveniti din structurile etatiste ale vechiului regim. Aceste personaje s-au realizat material pentru ca partidul pesedistilor i-a incurajat, tot ce a fost mai bun in economie, si nu numai, fiind directionat catre firmele private ale politicienilor in cauza. Cand s-a pus problema obligativitatii declararii averilor detinute la inceputul mandatului de demnitar, baronii au pus contre dintr-un motiv foarte simplu: nu doreau sa le fie cunoscuta agoniseala. Declaratiile de avere au fost completate cu chiu-cu vai, in graba si pe sarite, corectitudinea fiind perceputa ca un factor aleatoriu, facultativ si lipsit de importanta. S-a mintit pe rupte, intre ce s-a scris in declaratii si ce este in realitate fiind diferente incredibile. Acest aspect, relevand ca unitate de analiza a clasei politice, nu i-a preocupat prea mult pe colegii domnului Geoana. Daca “revolutia binelui” vehiculata de liderul PSD se poate face cu astfel de politicieni mincinosi, atunci nu are rost sa ne mai miram de ce suntem priviti cu neincredere prin cancelariile europene. Ancheta ziarului nostru despre averea unui parlamentar pesedist, pe care o continuam astazi in ziar, releva cat se poate de clar pana unde a ajuns dimensiunea ignorantei fata de lege. Nu ma refer la faptul ca politicianul este detinatorul unei impresionante averi, despre provenienta ei urmand sa se pronunte institutiile abilitate, ci la faptul ca o buna parte din aceasta, terenuri si case, nu se regaseste in declaratia facuta public. Noi ne facem datoria de jurnalisti si publicam ce am descoperit ca mai are in proprietate un fost ministru al fostului guvern. Concluzia o trageti dumneavoastra, punand cap la cap dovezile prezentate in pagina de investigatii.
