La bursa premiilor literare internationale, International IMPAC Dublin Award nu e cea mai prestigioasa, dar e, cu siguranta, una dintre cele mai banoase distinctii de acest gen. Un premiu acordat de orasul Dublin, in colaborare cu IMPAC, o firma americana de crestere a productivitatii, in valoare de 100.000 euro, nu e tocmai de neglijat. Daca in anii trecuti el a fost obtinut de personaje celebre precum Orhan Pamuk, Michel Houellebecq sau Tahar Ben Jelloun, anul acesta roata s-a intors in favoarea unui debutant. Un necunoscut de 44 de ani, libanez de origine, actualmente cetatean canadian, care a fost crescut si educat in franceza si araba, dar si-a scris primul roman in engleza (practic, a treia lui limba!), i-a convins pe membrii juriului din 2008. Rawi Hage a scris un roman scurt si cutremurator despre doi prieteni din copilarie carora razboiul civil libanez din anii ’80 le schimba si le separa definitiv destinele. Am citit "De Niro’s Game" nu cu placerea lejera cu care citesti o carte de vacanta pe plaja, ci cu tensiune si incantare, si la final am recunoscut ca am avut prejudecati.
Hage i-a scos din competitie pe Margaret Atwood, Philip Roth si Pynchon, care n-au ajuns nici macar pe lista scurta (pe care singurul nume celebru era Andreï Makine), si mi-am zis ca trebuie sa fie o gluma, eventual un premiu ultrapolitizat. M-am inselat insa. Debuturi exceptionale ca "Dinti albi" (Zadie Smith), "A Case of Exploding Mangoes" (Mohammed Hanif) sau "De Niro’s Game" (titlul e, evident, o aluzie la ruleta ruseasca, jocul periculos pe care Robert de Niro il joaca in excelentul film al lui Michaël Cimino, "The Deer Hunter") pot spulbera carti ale unor autori canonici cat ai zice peste. Spuneti-mi un debut romanesc in proza, din ultimii zece ani, cu exceptia, poate, a romanului "Degete mici", care sa aiba atata forta incat sa elimine din competitie nume mari, consacrate. Poate e de-ajuns si atat. Dar poate nu.
