Joi seara, Guvernul a decis ca de la 1 ianuarie 2006 pensionarii cu pensii de peste noua milioane de lei vor plati asigurari de sanatate, iar ceilalti vor intra in sistemul contributiilor obligatorii dupa 1 ianuarie 2007. Modalitatea in care vor plati acestia nu a fost anuntata oficial, dar, daca este sa tinem cont de ceea ce s-a propus pana acum, se pare ca peste mai putin de o luna, cei cu pensii mari (in acceptiunea Guvernului) vor plati 6,5% din suma ce depaseste noua milioane de lei, iar pentru restul statul va achita o asigurare de aproximativ 600.000 lei de persoana. In general, va fi vorba de o redistribuire a unor fonduri din bugetul de stat pentru alimentarea celui dezechilibrat al Sanatatii. Oricum, intr-o prima faza, impactul psihologic va fi destul de mic, pentru ca in acest moment pensii foarte mari nu au decat proaspetii pensionati din Politie, Armata, Procuratura sau cei care vin din sistemul privat. O problema mai mare va fi, insa, dupa 1 ianuarie 2007, cand vor trebui introdusi in sistem ceilalti si, mai ales, cand se va vedea daca ideea ca statul sa le plateasca asigurarea va fi fezabila pentru un deficit bugetar in crestere. Ce se va intampla daca statul nu le va putea suporta contributiile? Ii va pune sa plateasca chiar pe ei? Cinismul si demagogia ar fi prea mari. Sau vor plati mai mult sub forma de impozite si taxe aceiasi 4-5 milioane de contribuabili care plateau si pana acum pentru ceilalti 12 milioane de pensionari?
In acest moment, cifrele arata ca situatia macroeconomica a Romaniei este in curs de consolidare, cu dobanzi peste media europeana si cu un randament minim al investitiilor de 9,5%, ceea ce este destul de bine comparativ cu tarile dezvoltate din Uniunea Europeana. Din pacate, insa, reforma fiscala a avut efecte contradictorii. Reducerea cu noua procente a ratei de impozitare a profitului de la 25 la 16% a coincis in acest an cu o reducere a gradului de investitie, acest lucru nefiind altceva decat consecinta fireasca a instabilitatii legislative si a lipsei de predictibilitate de care oamenii de afaceri s-au izbit pe tot parcursul acestui an. Ca atare, 2006 va fi un an in care se va vedea daca largirea bazei de impozitare a fost suficienta pentru a limita cresterea deficitului bugetar in conditiile in care avem nevoie de finantari pentru accesarea fondurilor europene.
Dar la urma-urmelor, cat poti sa iei de la pensionari ca sa echilibrezi finantele tarii? Foarte putin. Nici vanzarile BCR si CEC, cat or fi ele de succes, nu vor rezolva pe deplin situatia. Cum investitiile sunt insuficiente, iar limitarea drastica a evaziunii fiscale nu s-a reusit, tot mai multi analisti economici prevad ca in scurt timp vor fi inevitabile nu numai o majorare a TVA la 22%, ci chiar o revenire la sistemul progresiv de impozitare, pentru ca statul sa aiba mai multe parghii de interventie asupra politicii macroeconomice. Si in aceste conditii, toate recorelarile si recalcularile facute in ultimul timp vor fi anulate incet-incet, pentru ca majorarea TVA va duce, fara doar si poate, la scumpiri generale. La care se va adauga, pe parcurs, cresterea pretului la gaze, la energie termica si electrica.
Pensionarii au fost si vor ramane o categorie sociala aparte, debusolata. O mare majoritate dintre ei inca adorm cu preturile lui Ceausescu in minte. Nimeni alta decat acea mare majoritate care nu a putut timp de 15 ani sa discearna intre manipularile din discursurile guvernamentale si adevarata realitate a Romaniei si a conditiei lor. Ce pot ei sa mai inteleaga acum? Absolut nimic. Stiu doar ca statul, la un moment dat, ii va pune sa plateasca, in numele nediscriminarii si al solidaritatii. Se pare ca domnul Tariceanu este, eufemistic spus, un slab psiholog.
