Cea mai comună dintre poftele omenești – mă refer la cele alimentare – este cea de dulce. De câte ori nu ne trezim căutând sau cumpărând frenetic ceva dulce? Problema pentru sănătatea noastră nu este că ni se face poftă, ci ce fel de dulce dorim.
Se spune că la oameni gustul pentru dulce și aversiunea pentru amar sunt înnăscute. Experimentele realizate de pediatri au arătat că, din primele zile ale vieții sale, un nou-născut recunoaște și apreciază spontan aroma dulce, care îl incită să bea laptele matern, și respinge la fel de spontan aromele acide sau amare.
Explicația dată de evoluționiști este că aversiunea pentru amar provine de la faptul că numeroase plante toxice sunt amare, iar gustul înnăscut pentru dulce se leagă de faptul că în natură alimentele dulci reprezintă surse de energie ușor asimilabile de organism. Mda, ideea e că de la natură la prăjitură e un mare pas. Și nu unul foarte sănătos.
Ce este zahărul?
Cu toate că se cunosc efectele dezastruoase ale zahărului (rafinat/industrializat), noi continuăm să-l consumăm. De ce? Ca să răspundem la această întrebare, mai întâi trebuie să știm care sunt diferențele între tipurile de zahăr.
Zahărul este un carbohidrat care se găsește în forma sa naturală în mai toate alimentele pe care le mâncăm. Zahărul rafinat este cel extras din trestia de zahăr sau sfecla de zahăr și se numește zaharoză. Odată cu rafinarea, fibrele, mineralele și vitaminele dispar, acestea fiind necesare pentru digerarea zahărului. Alte tipuri de zahăr, de origine vegetală, sunt: fructoza (fructe, miere), glucoza (miere, cereale, fructe și legume), maltoza (orz), xiloza (lemn sau paie), iar de origine animală – lactoza (lapte), riboza (carne). Acestea fac parte din categoria glucidelor simple. Cea de-a doua categorie de glucide sunt cele complexe și conțin amidon. Oricare ar fi tipurile de glucide, ca să le poată asimila, organismul le transformă în glucoză (zahărul din sânge). Glucoza este energia cu care funcționează organismul și creierul nostru.
Este ”medicamentul” pe care natura îl pune la dispoziție pentru buna dispoziție! Este sursa exclusivă de combustibil a creierului. La nevoie, organismul poate converti lipidele și proteinele în glucoză, dar nu și neuronii. Glucoza îmbunătățește memoria, concentrarea și capacitatea de a învăța, alungă melancolia și atenuează iritabilitatea. Așa cum suntem dependenți de oxigen, tot așa nu putem trăi fără glucoză. De aici nevoia de dulce. Carențele de glucoză pot determina creierul să funcționeze mai lent, dar și nivelurile prea ridicate sunt extrem de dăunătoare (pot distruge celule).
Nu extenuați organismul
Glucidele simple, dar și cele bogate în amidon ajută la o menținere constantă a glicemiei, necesară unei bune funcționări a organismului. Oscilațiile între hipo- și hiperglicemie sunt cauzate de cantitatea și de calitatea zaharurilor și de viteza cu care acestea sunt absorbite în organism, adică de indicele glicemic (IG) al alimentelor. Cu cât un carbohidrat se absoarbe mai ușor, cu atât IG este mai mare, și invers. Din păcate, sistemului modern de prelucrare a hranei conține cantități uriașe de carbohidrați cu indice glicemic (IG) ridicat – zahăr rafinat și amidon (cartofii albi, anumite tipuri de orez, pâinea albă, fursecuri, biscuiți), care obligă pancreasul să creeze cantități mari de insulină zi de zi.
Ca să evităm acest lucru, este bine să ne orientăm după alimentele cu IG scăzut care descurajează apariția variațiilor mari și bruște ale glicemiei, creând o situație mai echilibrată. Alimentele cu IG scăzut (leguminoase – fasole, năut, linte; legume, nuci) reduc pofta de mâncare și stimulează arderea grăsimilor din organism. De asemenea, puteți pune oțet sau zeamă de lămâie în mâncare pentru a scădea IG-ul. Combinarea cartofilor cu alimente cu IG scăzut reduce riscul creșterii glucozei indus de cartofi. Mâncați frecvent și în cantități mici pentru menținerea glicemiei la o valoare constantă.
Când consumăm alimente cu IG ridicat, chiar dacă simțim o îmbunătățire a tonusului general, creându-se o creștere rapidă a energiei, aceasta se va consuma la fel de repede. Simțim apoi nevoia de a consuma alt aliment bogat în zahăr și ciclul se reia. Organismul ajunge într-un final să fie extenuat. Deoarece cantitatea de energie furnizată este mai mare decât necesarul organismului, acesta o va transforma în grăsime. De aici și îngrășarea, dar și depresia. Un motiv poate fi insuficiența cromului. Acesta ajută la reglarea glucozei în sânge. Deficitul de crom favorizează perturbarea toleranței la glucoză și scăderea numărului de receptori de insulină (necesari pentru prelucrarea zahărului din sânge). Astfel apar hipoglicemia, colesterolul ridicat și trigliceridele mărite, hiperactivitate, carii dentare, obezitate, hipertensiune arterială, ficat gras, boli coronariene, vasculare, dermatite, cancer etc.
Conform cercetărilor, s-a constatat că persoanele depresive au o deficiență de crom, justificată de faptul că acestea mănâncă adeseori mult zahăr, chiar în efortul de a-și corecta depresia. Dar zahărul sărăcește organismul de crom, perpetuând un cerc vicios, care în fapt, favorizează depresia. Consumul de zahăr creează izbucniri temporare de bună dispoziție, urmate de accese de proastă dispoziție, când glucoza și serotonina scad. Soluția: mâncați mai puțin zahăr sau deloc pentru a vă regla stările contradictorii.
Alternative la zahăr
Pentru că s-a tot ridicat problema consumului excesiv de zahăr rafinat, cercetătorii, dar și industriașii și-au îndreptat atenția către alternative ”mai puțin” dăunătoare organismului. Zahărul brun, melasa, fructoza extrasă, siropurile de agave sau de arțar, zahărul provenit de la nuca de cocos, xylitolul sunt considerați îndulcitori naturali, însă, având în vedere că trec prin procese de extracție și prelucrare, trebuie să fie consumați și aceștia cu moderație. De exemplu, fructoza consumată excesiv poate fi mai rea decât zaharoza sau glucoza.
Dacă glucoza este metabolizată de fiecare celulă din organism, fructoza este metabolizată în mare parte de ficat. Îndulcitorii artificiali (zaharina, aspartamul sau sucraloza) sunt mai dăunători decât zahărul rafinat. Alternativele cele mai sănătoase par să fie mierea și stevia. Mierea conține, pe lângă fructoză și glucoză, enzime, minerale, vitamine, antioxidanți. Este considerată a fi un remediu pentru multe afecțiuni, dar și ea trebuie consumată cu atenție. Cumpărați-o direct de la apicultori. Stevia (nu ștevia românească!) este o specie de plante aromatice cu frunze foarte dulci (însă fără calorii) și ajută la reglarea glicemiei. Varianta cea mai bună nu este cea rafinată (pudră sau lichidă), ci frunzele mărunțite. Acestea conțin, pe lângă substanțele dulci (care nu sunt metabolizate de organismul uman), și proteine, fibre, minerale și vitamine. Oricare ar fi variantele alese, informați-vă despre fiecare în parte pentru că sunt discuții lungi și controversate pe această temă.
În concluzie, nevoia de dulce este un semnal al organismului că este în pană de zahăr, este normală și are o funcție adaptativă. Totul depinde însă de ceea ce facem noi cu nevoia de dulce, cum o rezolvăm și câtă grijă avem la efectele pe termen lung, nu doar imediate.
Monica Micleușanu este consilier nutriționist și masterand în Psihanaliză
