Locuitorii oraşului sunt mândri de trecut şi privesc cu încredere spre viitor.
Oraşul arădean Pecica, aşezat în Câmpia Aradului, a devenit cunoscut datorită pitei, adică pâinii, un adevărat brand local. Pecicanii se laudă cu istoria, cu tradiţiile şi cu pământul lor, extrem de roditor. Ei nu fac numai renumita pită, ci şi multă politică, reuşind să impună doi politicieni locali în Parlamentul României. La numai câţiva kilometri de frontiera româno-maghiară, Pecica este o localitate modernă, europeană.
Pecica locuită de peste două milenii
Despre Pecica, istoricii că este una din cele mai vechi aşezări rurale din judeţul Arad, care a fost locuită încă din epoca bronzului. La doar câţiva kilometri se găseşte faimoasa aşezare „Şanţul Mare”. Cele mai importante straturi aparţin epocii bronzului, cultura Periam-Pecica, şi din epoca dacică. Unii istorici spun însă că exact în apropiere de Pecica a fost centrul fortificat dac Ziridava, care a ajuns la înflorire în epoca statului sclavagist începător dac, sec. I î.Chr.- sec. I d.Chr. Tot aici au fost casele celor mai înstăriţi tarabostes, iar în împrejurimi bordeiele oamenilor liberi, comati. În perioada războaielor daco-romane, aşezarea a fost distrusă. La zece kilometri de Pecica se găseşte mănăstirea Hodoş-Bodrog a cărei atestare documentară datează din 1213 şi în apropiere sunt ruinele mănăstirii lui Ahtum, pomenită în documente din 1204.
Forma actuală a localităţii a început să se contureze după încetarea ocupaţiei otomane, în secolul XVIII-lea. În Pecica există încă o clădire în care a locuit Petru Seghedinaţ, organizatorul răscoalei din 1735. Aici conducătorii maselor de răsculaţi români, maghiari şi sârbi au discutat despre pregătirea răscoalei. Petru Seghedinaţ a fost trădat şi arestat la Arad. El a fost executat prin tragere pe roată, iar corpul său a fost spintecat în patru părţi, din care una a fost expusă în faţa casei sale din Pecica. În 1848, pecicanii şi-au ales aici un primar din popor, iar în 1862 au hotărât introducerea limbii române în administraţie. În 1922, 400 de ţărani au demonstrat tot aici împotriva abuzurilor săvârşite în cadrul reformei agrare. După 1962, Pecica a ajuns o localitate exclusiv agrară. Localitatea a devenit cunoscută datorită producţiilor record obţinute în agricultură de fostele CAP-uri. Pita de Pecica a fost descoperită de familia Ceauşecu. De câteva ori pe săptămână, pită de la Pecica, produsă după reţete tradiţionale, era trimisă cu avionul la Bucureşti pentru Nicolae Ceauşeşcu. Acum, pita de Pecica este cunoscută în întreaga Europă.
A participat la diverse târguri şi expoziţii de profil, a fost gustată de oficialii europeni. Pita de Pecica şi acum se prepară după reţete vechi şi este coaptă pe vatră. Proprietarii brutăriilor nu vor să spună nimic despre modul de preparare şi păstrează foarte bine secretele producerii ei. Pita de Pecica este un produs tradiţional arădean, un brand local care se bucură de o promovare foarte bună. A participat inclusiv la Expoziţia de la Berlin, cea mai importantă expoziţie internaţională din lume în domeniul alimentar, al agriculturii şi horticulturii. „Produsele tradiţionale din judeţul Arad au fost apreciate la târgul de la Berlin”, a declarat Marinela Petrean, preşedinta Asociaţiei producătorilor tradiţionali „Arădeanca”.
Cimitire antice la Pecica
Însă nu doar gastronomia reprezintă un brand important, ci şi turismul istoric. La ieşirea din Pecica spre Arad, arheologii au descoperit două cimitire avare. Morminte, catarame, cuţite, diferite podoabe, cercei şi anumite podoabe care se coseau pe haine, din bronz sau bronz argintat, toate extrem de importante au fost găsite după începerea construcţiei autostrăzii Nădlac-Arad. Situl arheologic a scos la iveală 50-60 de morminte, despre care, iniţial, arheologii nu au ştiut din ce epocă provin. În urma curăţării şi studierii osemintelor şi a obiectelor, au ajuns la concluzia că au găsit două cimitire, dintre care unul aparţine culturii avare. Unul dintre cele mai interesante morminte este cel al unui bărbat înmormântat împreună cu calul său, dar echipa de arheologi a găsit şi un mormânt în care se află o femeie alături de un nou-născut. O altă descoperire interesantă este o brăţară de bronz pe mâna unei fetiţe, dar au fost găsite şi morminte de copii, cu mărgele de sticlă şi figurine de animale din piatră.
Una dintre locuinţele descoperite avea patru cuptoare, ceea ce îi face pe arheologii să creadă că acolo stătea un olar. Cuptoarele şi camerele propriu-zise de ardere a vaselor s-au conservat bine, astfel că arheologii pot observa inclusiv tehnica utilizată. Locuinţele din acea perioadă aveau, de regulă, un loc de depozitare, unele şi câte un cuptor. „Descoperirile de aici sunt din Epoca Bronzului, Epoca Romană, perioada Medievală. Avem două cimitire destul de importante ca număr şi ca descoperire a inventarului. Cel mai mare număr de morminte sunt cele din perioada avară”, a explicat arheologul Cristian Virag, coordonatorul sitului. Cele mai multe descoperiri sunt urme de locuinţe, dar şi foarte multe fântâni, din toate perioadele, printre care una specială, din neolitic, cu depunere rituală, în care sunt depuse, în mai multe straturi, oase, acoperite de vase întregi. „Pe partea cealaltă avem deja un cimitir de perioadă medievală, undeva din secolul XIV, încă nu avem un inventar funerar ca să ne dea o determinare cronologică foarte exactă. După poziţia lor, se vede că sunt creştini, după orientarea est-vest şi mâinile pe bazin”, a declarat arheologul Cristian Virag.
Istoria stejarului Regelui, la Pecica
Din categoria istorie contemporană, în Pecica se află şi un stejar regal, sădit în ziua în care s-a născut Regele Mihai I de România. Primarul oraşului Pecica, Petru Antal spune povestea stejarului regal de la Pecica. „În urmă cu 91 de ani, acest stejar a fost plantat de un învăţător foarte cunoscut în localitatea noastră, Laiţa Ioan, în semn de preţuire pentru regele Mihai, care s-a născut în acea zi. După 1946, după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniştii au dorit să defrişeze toată piaţa, unde se aflau foarte mulţi pomi, dar cetăţenii din acea vreme au făcut de gardă foarte mulţi ani, în jur de 10 ani, până stejarul a prins viaţa şi s-a făcut foarte mare. După 1960, cei care conduceau localitatea au înţeles că acest stejar trebuie să rămână în picioare şi acum împlineşte 91 de ani”, spune Petru Antal.
Ca la New York
Pecica s-a dezvoltat şi pentru a nu exista probleme etnice legate de numele străzilor, Primăria Pecica a găsit soluţia: străzile au primit numere, exact ca la New York. De exemplu, Primăria se află pe strada 2, iar pecicanii spun că este foarte bine.
