Studiile arată că relaţiile bazate pe încredere şi suport ne fac fericiţi, ne feresc de depresii şi ne menţin imunitatea.
Cel mai bun prieten al lui Tudor (22 ani) este Roxana (20 ani). Se cunosc din copilărie, au stat pe aceeaşi scară şi făceau o grămadă de nebunii.
„Eu sunt cel care are mai degrabă rolul fratelui cel mare. Când are nevoie să vorbească cu cineva, cred că sunt prima persoană la care apelează. Indirect, i-am influenţat chiar parcursul în viaţă”, spune Tudor. Au urmat acelaşi liceu, iar când a venit în Bucureşti la facultate, el a fost principalul sprijin al Roxanei. „Un zâmbet sau o aprobare de la un prieten foarte bun parcă te face să te arunci cu capul înainte la orice. Roxana s-a înscris la o facultate cu o concurenţă foarte mare, dar eu am susţinut-o şi a intrat. Îi puneam în balanţă atât plusurile, cât şi minusurile, dar de fiecare dată încercam să o pun pe ea în valoare în diferite contexte. I-am spus: «poate ceilalţi sunt mai buni decât tine, dar nu cred că există o persoană mai capabilă decât tine să lupte pentru ce poate avea», povesteşte Tudor.
Pe de altă parte, Roxana a fost cea care l-a sprijinit cel mai mult pe Tudor atunci când el a rămas fără mamă. Tudor este de părere că într-o prietenie adevărată nu ai timp să ceri ajutor, pentru că sprijinul vine atunci când nici nu te aştepţi şi când nici nu te gândeşti că ai nevoie.
Împreună la bine şi la rău
Reciprocitatea şi destăinuirea sunt elementele care fac ca o prietenie să devină „cea mai bună” şi să dureze în timp, spun unii specialişti. „Studiile arată că relaţiile nu sunt dependente de proximitatea fizică. Men-ţinerea este mult mai importantă prin telefoane, cores-pondenţă sau e-mail, iar reţelele de socializare au un impact pozitiv major”, explică Gyorgy Gaspar. De cele mai multe ori, o relaţie se stabilizează în timp. Suntem părtaşi la experienţele de viaţă ale prietenilor noştri, participăm la cununii, botezuri, absolviri sau înmormântări, ceea ce înseamnă că ne bucurăm alături de ei, dar suntem prezenţi şi atunci când au nevoie de suport, înţelegere şi compasiune.
Studiile de specialitate arată că dacă o persoană are cinci sau mai mulţi prieteni, cu care poate să discute aspectele importante din viaţa sa, ea se defineşte ca fiind foarte fericită. Tot cercetările arată că relaţiile de prietenie acţionează ca factori de prelungire a duratei de viaţă, de prevenire a depresiei, şi de stimulare a imunităţii. „Potrivit filosofilor antici şi oamenilor de ştiinţă, relaţiile sociale puternice sunt cheia fericirii noastre. Oamenii au nevoie de apropiere şi relaţii stabile în timp, au nevoie să aibă încredere în ceilalţi, să aparţină unui grup social şi, nu în ultimul rând, au nevoie să ofere şi să primească sprijin”, spune Gaspar.
De ce numărul prietenilor cei mai buni se opreşte la unu-doi-trei? „Într-o lume în care suntem încurajaţi să progresăm şi să atingem standarde tot mai crescute, este dificil să menţinem mai multe relaţii de prietenie”, răspunde Gaspar. Pe de altă parte, este foarte dificil să acceptăm necondiţionat, să fim loiali şi să avem încredere într-un număr mare de oameni.
Prietenie între un bărbat şi o femeie? Da!
Mitul conform căruia o prietenie între un bărbat şi o femeie nu poate exista este demolat de vremurile actuale, când bărbaţii şi femeile muncesc cot la cot în aceleaşi instituţii, fac sport împreună şi au interese comune. „Când societatea funcţiona după alte reguli, adică bărbaţii erau la muncă şi femeile se ocupau exclusiv de treburile gospodăreşti şi de creşterea copiilor, evident că singurele contexte în care un bărbat putea să petreacă timp cu o femeie erau în baza unei relaţii de iubire”, spune Gaspar. O prietenie între un bărbat şi o femeie poate exista dacă cei doi se consideră egali şi dacă înfruntă îndoielile cunoştinţelor. „Acest tip de relaţionare este chiar necesar. Pentru ca bărbaţii şi femeile să muncească, să coexiste şi să construiască împreună este nevoie de înţelegere şi bună comunicare”, adaugă psihologul.
Unele persoane se ataşează mai greu
Există însă şi persoane care-şi fac cu dificultate prieteni. Cel mai probabil, acestea au o problemă de ataşament şi au convingerea că nu e bine să aibă încredere în alte persoane sau că oricum după un timp ele îşi vor da arama pe faţă. Cei care se ataşează greu de alte persoane preferă să-şi ducă singuri momentele de suferinţă şi să se izoleze atunci când au o problemă. „Ataşamentul se formează în copilăria timpurie, în baza relaţiei care există între bebeluş şi mamă. Toate convingerile noastre şi ex-pe-rienţele anterioare de viaţă contribuie la implicarea noastră în construirea unei relaţii sănătoase de prietenie”, explică Gaspar.
„Sunt ca două surori pentru mine”
Mariana (29 ani) are două prietene foarte bune,una din liceu şi cealaltă din facultate. Una este foarte activă, cealaltă sedentară, una ascultă un tip de muzică, alta – unul total opus. Una se îmbracă hippie, cealaltă sport. „Amândouă sunt foarte speciale pentru mine, în primul rând pentru că au suflet bun. Sunt foarte darnice, au principii sănătoase de viaţă, sunt isteţe şi am ce discuta cu ele. Ştiu să fie critice când este nevoie şi niciodată nu s-au dat în lături când le-am cerut ajutorul. Pentru mine sunt ca două surori”, descrie Mariana prietenia dintre ea şi celelalte două tinere. Ştiu cam totul una despre cealaltă, despre familie, casă şi serviciu.
„Mă simt bine cu ele, pentru că în faţa lor am putut să mă arăt aşa cum sunt”, adaugă Mariana. Mari certuri nu au avut. „Cu cea din liceu m-am ciondănit odată pentru că o minţea mereu pe maică-sa spunându-i că e la mine, când de fapt nu era. Cu cea din facultate am mai avut dispute pentru că întârzie”, explică Mariana. Pasiunile pentru rochii, cercei, farduri, călătorii şi muzică le fac întâlnirile şi mai savuroase.
