Patru femei, unele cu realizari profesionale stralucite, altele care au impresionat la inceput de cariera, vorbesc despre dialogul dintre generatii, egalitatea de sanse intr-o lume pana mai ieri apanajul exclusiv al barbatilor, afaceri si performanta. Mariana Gheorghe a devenit directorul general al Petrom dupa ce 14 ani a fost bancher la BERD. Crede cu tarie ca noua generatie le poate implini visele celor care au cunoscut regimul comunist. Retrasa din activitate, Laura Badea spune ca nu va intra niciodata in afaceri. Dorinta Laurei este ca fiica ei sa nu practice sportul care i-a adus medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Atlanta. Dupa rolul principal din controversatul film "Legaturi bolnavicioase", Ioana Barbu a cucerit "Premiul de debut al Uniunii Cineastilor".
La finalul unor stagii de pregatire in Spania, Franta sau SUA, Olivia Sgarbura a devenit medic chirurg rezident la Spitalul Fundeni. Nici macar salariul de 4 milioane pe luna nu i-a putut clinti convingerea ca poate realiza o cariera stralucita si in tara.
… si mai veni un 8 martie, si iata-ne (pe noi, barbatii) din nou in acea zi a anului in care facem daruri si oferim flori pentru a ne acoperi toate greselile savarsite in ultimele 12 luni in dauna semenelor noastre plasmuite dupa chipul si asemanarea Evei, cea creata din coasta lui Adam.
Asa ar putea suna un text comis dupa regulile nescrise ale corectitudinii politice. Pentru ca traim in Romania si nu dorim neaparat sa ne turnam in cap cenusa (pasamite singura materie cenusie gasibila acolo), noi, barbatii din redactia "Romaniei libere", ne declaram sincer iubirea pentru toate femeile Romaniei si ale Pamantului, supunandu-va atentiei patru destine feminine romanesti exemplare in domeniile lor de activitate. Patru biografii surprinse in faza lor ascendenta, de acumulare a invataturii, a experientei si a unor lauri binemeritati: o foarte tanara femeie-medic chirurg care a apucat sa se afirme deja profesional peste Ocean si s-a intors acasa pentru a-i ajuta pe cei care i-au facut posibila "decolarea", o campioana olimpica dedicata familiei si propasirii unui nobil sport, o tanara actrita de care o sa mai auzim si pe care o s-o mai vedem in roluri din ce in ce mai mari si – last but not least – o distinsa femeie de afaceri care a urcat (aproape) toate treptele succesului in industrie.
Laura Badea Carlescu: "Nu merita sa te sacrifici pentru bani"
Nascuta sub o stea norocoasa, Laura Badea – campioana olimpica la floreta de la Atlanta – a reusit sa obtina de la viata tot ce si-a dorit, in momentul de fata putandu-se considera o femeie implinita din toate punctele de vedere. Ca sportiva, Laura a cucerit toate trofeele posibile, punctul culminant al carierei sale atingandu-l evident in 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, cand a urcat pe cea mai inalta treapta a podiumului, performanta suprema la care aspira orice sportiv. Dupa incheierea activitatii competitionale a avut sansa sa ramana aproape de lumea sportului, dar in spatele "scenei", de asemenea la cel mai inalt nivel, ca director al Departamentului de educatie olimpica la sportul scolar si universitar din cadrul Comitetului Olimpic si Sportiv Roman. In plan personal a dat din nou "lovitura", putandu-se lauda ca este o mama si o sotie fericita.
– Laura Badea, ai fost una dintre vedetele sportului romanesc. Cum te simti acum "in spatele scenei"?
– In primul rand, niciodata nu m-am considerat o vedeta. Am reusit intr-adevar sa obtin performante remarcabile pentru Romania gratie carora am fost foarte mediatizata. De trei ani, de cand m-am retras din activitatea sportiva, evit insa evenimentele mondene pentru ca nu-mi place sa ies in fata cu orice pret. Ma bucur totusi ca inca sunt oprita pe strada de necunoscuti care vor sa stea de vorba cu mine si sa ma salute. E placut sa stii ca oamenii te simpatizeaza si iti apreciaza performantele. Ma bucur ca am avut sansa sa raman aproape de sport si dupa incheierea carierei de sportiva.
– Iti placea mai mult ca sportiva?
– Fara discutie ca da, dar nu poti sa faci performanta pana la adanci batraneti. Acum este altceva, dar in continuare prestez o munca plina de satisfactii. Faptul ca lucrez cu micii sportivi carora le pot alimenta visele, chiar si numai prin simpla mea prezenta, imi umple sufletul.
– Te-a tentat vreodata sa intri in afaceri?
– N-am fost niciodata o buna afacerista. Am avut o tentativa impreuna cu sotul meu, care este antrenor de scrima la Clubul Sportiv Steaua, dar a fost un esec total. S-a dovedit ca nici unul dintre noi nu avem veleitati in aceasta directie si am renuntat. Implica foarte mult timp pentru afacere si prea putin pentru familie. Or, noi nu vrem sa fim sclavii banilor. Este nevoie de ei, dar nu consider ca trebuie sa te sacrifici pentru ei. Avem tot ce ne trebuie pentru un trai decent, fara grija zilei de maine – o casa, o masina. Nu facem excese, dar ne permitem sa plecam de pilda o data sau de doua ori pe an in cate o vacanta exotica. Asteptam doar sa mai creasca un pic Maria pentru a intelege si ea ceva din calatoriile pe care le planuim.
– Ti-ai dorit vreodata sa te stabilesti in strainatate?
– Nu. Tin mult la familia mea si sunt foarte atasata de prietenii si viata mea de aici. Fara fals patriotism, pot spune ca n-as trai in alta tara. Imi place sa calatoresc mult, dar sa revin cat mai repede acasa. Mai ales dupa ce s-a nascut Maria (n.r. – fetita Laurei Badea Carlescu, in varsta de cinci ani), ma despart greu de casa.
– Multe dintre mamicile foste mari glorii ale sportului romanesc spun ca nu si-ar indruma copiii catre performanta, considerand ca a fost suficient sacrificiul lor. Tu ce parere ai?
– Eu imi voi incuraja fetita catre sportul de performanta, daca asta va fi dorinta ei. Mie mi-a placut mult viata de sportiva, cu cantonamentele lungi si stresul competitiilor. As lua-o oricand de la capat. Singurul lucru pe care nu l-as dori ar fi ca Maria sa faca acelasi sport ca mine, pentru ca mi-e teama ca ar fi o povara pentru ea. In general, copiii tind sa egaleze performantele parintilor, ceea ce pentru Maria ar insemna sa cucereasca un titlu olimpic. Or, pentru asta iti trebuie nu numai multa munca si talent, dar si o sansa extraordinara. Trebuie sa prinzi momentul potrivit si sa-l fructifici. Reka Szabo de pilda, pe care eu am idolatrizat-o, n-a ajuns niciodata sa castige un titlu olimpic.
– Cat de importanta este ziua de 8 martie pentru tine?
– Stiu ca multi considera aceasta zi o sarbatoare comunista, dar eu sunt de alta parere. Pentru mine reprezinta un prilej in plus sa ma simt iubita si rasfatata. De fapt personal consider ca toata luna martie este minunata, mai ales ca pe 28 este ziua mea de nastere.
– Multumesc, si o viata plina de realizari!
BIOGRAFIE
– Data nasterii: 28.03.1970
– Locul nasterii: Bucuresti
– Hobby-uri: muzica si literatura
– Palmares:
– titlul olimpic la floreta individual si medalie de argint cu echipa de floreta – in 1996 la JO de la Atlanta;
– medalie de bronz cu echipa de floreta – in 1992 la JO de la Barcelona;
– dubla campioana mondiala la floreta, cu echipa in 1994 la Atena si la individual in 1995 la Haga;
– de patru ori campioana europeana la floreta: la individual, in 1996 la Limoges, in 1997 la Gdansk si in 2004 la Copenhaga, si cu echipa in 2004 la Copenhaga;
– alte 12 medalii mondiale si europene in peste 15 ani petrecuti pe scena competitionala internationala.
Stiu ca multi considera aceasta zi o sarbatoare comunista, dar eu sunt de alta parere. Pentru mine reprezinta un prilej in plus sa ma simt iubita si rasfatata.
(Daniela Ionescu)
Ioana Barbu: "Vreau ca ingerasul sa nu plece de pe umarul meu"
Rolul principal in filmul "Legaturi bolnavicioase" de Tudor Giurgiu (filmul romanesc cu cele mai mari incasari in 2006) i-a adus saptamana trecuta Premiul de debut al Uniunii Cineastilor, precum si o nominalizare la premiul de interpretare feminina la Gala Gopo. Are, totusi, doar 24 de ani. Nu concepe lumea fara ciocolata, fara caini si – mai e nevoie s-o spunem? – fara actorie. Doamnelor si domnilor, Ioana Barbu!
Te-au oprit oamenii pe strada?
– Imi doream foarte mult sa joc intr-un film, dar la un rol principal chiar nu ma asteptam. De aceea a fost o provocare si o responsabilitate in acelasi timp. Imi era frica sa nu-i stric omului filmul. Pentru ca am participat la lansarea lui in marile orase din tara, am avut si un contact direct cu publicul. Feed-back-ul a fost intotdeauna unul entuziast pentru ca se vorbea in sfarsit despre tineri si experientele lor (care pentru mine nu sunt neaparat homosexuale si incestuoase, mai degraba niste cautari, tatonari), ceea ce mi-a dat un sentiment de bine, de treaba bine facuta. Am fost oprita si pe strada de liceeni si studenti care spuneau ca le-a placut filmul.
– Cum ti-a schimbat viata si cum te-a schimbat primul film?
– Viata mea nu s-a schimbat in nici un fel (sa fim seriosi, nu suntem la Hollywood). Profesional, pot spune ca am avut ocazia sa lucrez cu actori pe care-i admir si-i respect si de la care am avut de invatat. De asemenea am putut sa particip la o serie de festivaluri internationale (Berlin, Karlovy Vary) la care, altfel, probabil ca nu as fi avut acces.
– Ce alte propuneri de film ai mai primit? Ce lucrezi acum?
– Am lucrat in toamna la filmul lui Sinisa Dragin "Cand bobul nu moare", care este inca in productie. Joc intr-o piesa, "Biloxi Blues", in regia Iarinei Demian, pe textul lui Neil Simon, la Teatrul de Comedie. E un spectacol cald si emotionant (se spune si subscriu) cu care urmeaza sa facem un turneu in tara, timp de doua luni, incepand cu 12 martie.
– Succesele tale au starnit invidii printre colegii de generatie?
– Nu stiu daca se poate vorbi de invidii… Imi place sa cred ca fiecare are sansa si locul lui, in ciuda climatului de asa-zisa concurenta. Sunt foarte legata de fostii mei colegi de clasa. Suntem inca prieteni, incercam sa facem proiecte de teatru impreuna, sa ne sustinem reciproc cum si cat putem. Am colegi talentati si dornici sa joace, care merg la multe castinguri, lucreaza la diferite evenimente sau isi iau part-time joburi ca sa se descurce cat de cat. Se risipesc in lucruri care nu-i implinesc neaparat artistic. Cred ca toti trecem prin asta. Important e sa trecem peste…
– Cum ai ajuns la actorie?
– Am absolvit un liceu cu profil uman, in timpul caruia am facut parte din doua trupe de teatru pentru amatori. Provin dintr-un mediu semi-artistic. Mama preda arta decorativa, iar tata e inginer, dar cand eram mica era si disc-jokey (punea si prezenta muzica la discoteca, un fel de bunic pentru DJ-ii de azi…). Asa ca am crescut cu multa muzica si cateva albume de arta. La filme ma fascina povestea si cum jucau oamenii aia. Cum adica sa te joci ca esti altcineva? Si asa mai departe. Cred ca asa am ajuns sa fac actorie, datorita mirajului. Imi plac mult Meryl Streep, Audrey Hepburn, Ingrid Bergman, Katharine Hepburn, Oana Pellea… Lista continua… Sunt mai clasica… Ha, ha! Imi plac filmele care spun povesti. Cred ca, chiar daca ne maturizam, sensibilitatea pentru basm si "iesit din comun" ramane. La alt nivel, evident, dar e tot acolo.
– Crezi ca e o perioada buna pentru tinerii actori sa faca film si sa se remarce?
– Da, in mod sigur da. Si nu numai pentru actorii tineri, ci pentru actorii romani in general. Dovada sunt participarile si premiile obtinute la festivalurile internationale.
– Care film ti-a placut mai mult dintre "A fost sau n-a fost?" si "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"?
– Mi-au placut amandoua, fiecare pentru altceva. Filmul lui Corneliu Porumboiu mi s-a parut ca are dialoguri foarte bine scrise, cu tente acide si sarcastice. De asemenea, contureaza un anumit tip de lume, fata de care regizorul pare destul de atasat. "Cum mi-am petrecut…" mi-a placut pentru ca e prima oara ca vad un film despre viata in comunism care seamana cu ce am trait eu, viata care e privita cu o oarecare seninatate.
– Ce fel de rol ti-ai dori acum? Te-ar tenta unul negativ?
– Oh, sigur ca da. Cred ca un rol negativ iti ofera multa libertate si nu te lasa sa apelezi asa usor la clisee. Dar in general imi doresc sa am ce juca. Nu prea fac mofturi.
BIOGRAFIE
– S-a nascut pe 20 decembrie 1982 la Timisoara.
– A absolvit UNATC-ul la clasa prof. dr. Gelu Colceag.
– In 2004 a fost premiata la Festivalul Studentesc CineMAiubit pentru cea mai buna interpretare feminina (din "Calatorul" de Florin Filipescu).
– A jucat in mai multe scurtmetraje, dar si in filmul britanic "Gunpowder, Treason and Plot", turnat la Bucuresti.
– Adevaratul ei debut e rolul Alex din filmul lui Tudor Giurgiu, "Legaturi bolnavicioase", selectionat anul trecut la Festivalul de la Berlin, in sectiunea Panorama.
– Premiul de debut al Uniunii Cineastilor
– Nominalizata pentru cel mai bun rol principal feminin la Premiile Gopo
– Ii plac ciocolata si cainii (are doi acasa)
(Iulia Blaga)
"Generatia tanara este generatia tuturor posibilitatilor"
Mariana Gheorghe a devenit director general executiv al Petrom dupa 14 ani petrecuti in Anglia ca bancher la BERD.
Considera ca cel putin in afaceri lumea este impartita in mod artificial in barbati si femei.
"Din punctul de vedere al OMV, eu reprezint imaginea tranzitiei de succes de la o societate de stat la una bazata pe o economie de piata."
O parte din vis a devenit realitate atunci cand a preluat, la inceputul anilor ‘90, un post in cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare. Dupa 14 ani in Anglia, a acceptat provocarea de a conduce una dintre cele mai puternice companii din tara. "Anul trecut, am simtit ca este momentul sa ma intorc. Nu m-am considerat niciodata un imigrant, ci un om care a avut sansa unei cariere in Occident. Eu nu am plecat pentru ca nu mi-ar fi placut Romania. Locul meu este aici, viata mea afectiva este legata total de Romania". Mariana Gheorghe s-a nascut intr-o localitate de langa Cluj-Napoca, dar a copilarit in Valea Jiului, unde familia s-a mutat de timpuriu. A urmat Facultatea de Studii Economice in Bucuresti si tot de aici, la 37 de ani, avea sa plece la Londra pentru a ocupa pozitia de bancher in cadrul BERD.
– Care au fost momentele de cotitura ale carierei dumneavoastra?
– Decizia de a ramane in Bucuresti si de a ma specializa in relatiile internationale. A doua cotitura a fost plecarea mea la Londra, iar a treia decizia revenirii.
– Ati comparat momentul Revolutiei cu cel al aderarii la Uniunea Europeana.
– Exista un element comun – speranta. In ‘89 exista o asteptare, dar nu foarte bine conturata. Se vorbea de libertate, de schimbare. Spatiile erau foarte largi, dar nu prea clare. Acum, la fel, exista o speranta. Dar azi nu mai vorbim de o nebuloasa, exista orizont de asteptare bine definit. Aderarea reprezinta o mare sansa pentru romani.
– Cum ati primit propunerea de a deveni director general la Petrom?
– Exista o afinitate intre mine si Petrom. Cand am plecat la Londra, eu – ca roman – am cunoscut acea tranzitie dintr-o economie de stat intr-una de piata. Acelasi lucru se petrece in cadrul companiei pe care o conduc si de aceea cred ca sunt cu un pas inaintea Petrom. Aceasta tranzitie de la o cultura de afaceri la alta, de la stat la privat eu am trait-o in cei 14 ani petrecuti la BERD. OMV isi doreste sa fiu imaginea Petrom pentru ca eu cunosc ceea ce a fost compania si ceea ce trebuie sa devina. Cunosc cum se poate construi acest pod intre vechi si noi, iar OMV exact asta isi doreste sa se intample la Petrom. Eu ofer acea imagine a tranzitiei de succes.
– Cum arata o zi de lucru?
– Incepe la 7 jumatate si nu se termina inainte de 8. La finalul zilei, impreuna cu secretara stabilesc intalnirile de a doua zi. Totul este foarte clar structurat. Am intalniri cu autoritatile, cu oameni de afaceri, fac vizite in teritoriu. Apar si urgente de afaceri, de comunicare, care pot duce la schimbarea programului, dar nu intr-un mod foarte dramatic.
– Credeti in "dezavantajul de a fi femeie"?
– Exista prejudecata potrivit careia a fi femeie este un dezavantaj in afaceri. In cariera mea nu am avut dezavantaje din faptul ca sunt femeie. Daca vorbim de avantaje, ele pot fi legate de un anumit stil de a conduce poate mai "soft", care pune accentul mai mult pe latura umana. Femeile si barbatii sunt structurati de la natura diferit… intelectual, afectiv. Femeile vad mai multe detalii, intr-o decizie sunt dispuse sa ia in calcul mai multi factori externi si interni. Dincolo de toate acestea, cred in beneficiile echipelor mixte. Ar trebui sa mergem pe performanta, pe capacitatile si competentele profesionale decat sa impartim lumea in femei si barbati.
– Cum ati gasit Romania?
– In tot ceea ce facem trebuie sa punem in fata lucrurile bune. Atunci cand te lovesti de o situatie trebuie sa vezi care sunt plusurile, cum o poti exploata in favoarea ta, care ar putea fi beneficiile. La final, analizezi riscurile. In ultimii 17 ani ne-am inrait putin si avem tendinta de a ne uita mai intai la ceea ce nu ne place. Adesea, criticam cu toata pasiunea. Avem o timiditate, o retinere de a arata lucrurile bune pe care le-am facut. Numai un om care a facut ceva bine, temeinic gaseste un teren fertil pentru a construi, pentru a crea si puterea de a trece peste obstacolele pe care i le ofera viata.
– Aveti angajati din generatia tanara…
– Sunt impresionata de noua generatie. La ei disciplina si dorinta de a realiza ceva e mult mai prezenta decat la oamenii care au trecut prin cei 50 de ani de totalitarism. Generatia mea nu a avut foarte multe perspective. Atunci, nu exista o societate bazata pe performanta. Dezvoltarea carierei se facea o data cu inaintarea in varsta. Din cauza acestei situatii nu gaseai suficienta ambitie pentru a evolua… Stiam ca nu aveam multe perspective. Actuala generatie tanara este generatia tuturor posibilitatilor. Daca esti sanatos si vrei sa faci ceva, ai toate sansele sa reusesti. Exista o diferenta.
– Ce inseamna familia?
– Pace, liniste, bucuria de a exista.
– Aveti timp liber?
– Doar la sfarsit de saptamana. Am cateva prioritati: imi revad prietenii, merg la teatru, la concerte. Am un mare regret – ca nu ies in natura atat de des pe cat o faceam la Londra.
– Ce faceti de 8 Martie?
– Imi voi permite sa intarzii putin la serviciu, iar seara voi iesi cu doua prietene foarte bune.
BIOGRAFIE
– 1956: se naste Mariana Gheorghe. Este casatorita si are un copil;
– 1979: absolventa a Facultatii de Relatii Internationale la Academia de Studii Economice Bucuresti;
– 1979-1991: ocupa diverse pozitii in cadrul a doua companii romanesti, Policolor si Chimica;
– 1989: absolventa a Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti;
– 1991-1993: director general adjunct in Ministerul Finantelor Publice;
– 1995: absolventa a "London Business School";
– 1993-2006: a ocupat pozitia de Bancher Asociat si apoi Bancher Principal pentru Europa de Sud-Est si Regiunea Caspica in cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare;
– 2006: director general executiv al Petrom.
"In copilarie, mi-ar fi placut sa devin profesor. Sa-i invat pe altii, sa le transfer altora ceea ce stiu. Voiam sa calatoresc prin lume. Aveam curiozitatea de a vedea ce fac altii, de a intelege cum traiesc altii. Profesoratul ar fi putut fi o consecinta a ceea ce ar fi vazut ochii mei", afirma Mariana Gheorghe. (Petre Badica)
"Cei buni se vor impune pretutindeni indiferent daca sunt in tara sau in strainatate"
– Olivia Sgarbura a fost mereu o fata eminenta, atat la Liceul Sfantul Sava, cat si Facultatea de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti.
– A urmat cursuri de perfectionare in Occident, dar a refuzat mirajul acestuia pentru o cariera de chirurg in tara.
– La numai 25 de ani, si-a publicat, intr-una din cele mai importante reviste de chirurgie din lume, primul articol de cercetare indexat ISI.
"Interesul pentru chirurgie deriva din aceeasi curiozitate: vreau sa stiu din ce sunt plamaditi oamenii si la propriu, si la figurat. Nu este o curiozitate generata de vreun eveniment de viata, este pur si simplu nelinistea mea, pornirea mea", spune tanara, medic chirurg. Dupa stagii pe pregatire in Franta sau in SUA s-a intors la Spitalul Fundeni, unde este medic rezident in chirurgie generala. Una dintre cele mai profunde experiente a fost cooptarea in echipa chirurgicala de transplant hepatic de la Spitalul Clinic Bellvitge din Barcelona. Olivia isi pregateste doctoratul in medicina sub indrumarea profesorului Irinel Popescu si sustine ca tinerii ar trebui sa iasa din starea de expectativa. "In loc sa protesteze pe forumuri sub protectia anonimatului ca lucrurile nu se schimba, ar trebui sa faca ei primul pas, sa initieze schimbarea, sa genereze dezbateri publice sau proiecte viabile", spune Olivia.
Optiunea de a ramane in Romania pentru un salariu de mizerie isi gaseste o explicatie afectiva in cazul tinerei.
– Cat de reala este "Moartea domnului Lazarescu"?
– Sistemul de sanatate este subfinantat. Astazi nu sunt comprese, maine nu sunt manusi, poimaine nu se pot face anumite analize. Saptamana viitoare ramanem fara medicamente. Putin probabil sa poti practica astfel o medicina la varf. Dar, ca in orice profesie, si in medicina exista oameni mai devotati si oameni mai putin devotati, medici mai comunicativi, medici mai putin comunicativi. Nu vad de ce pentru doua-trei exemple proaste e nevoie sa fie stigmatizata toata breasla.
– De ce pleaca tinerii in Occident?
– Tinerii pleaca pentru bani si pentru promisiunea unei vieti mai bune. Pentru ca au un vis care este legat de mutarea intr-o alta tara. Parerea mea este ca cei buni, care au reale aptitudini, reusesc sa se impuna oriunde. Plecarea reprezinta o solutie usoara pentru cei mediocri sau o oferta de nerefuzat – profesional, financiar – pentru cei foarte buni.
– Ce faci in timpul liber?
– Ador Bucurestiul. Nu pentru ca este frumos sau urat, ci pentru ca ma leaga de el intreaga mea memorie afectiva. Ascult muzica de multe feluri. Am un atasament deosebit fata de chitara rece, flamenco, blues si folk spaniol pe versuri de Garcia Llorca sau Pablo Neruda. Ador sa calatoresc si sper ca in fiecare an sa ajung cel putin intr-un loc nou de pe harta.
– Te poti descurca cu un salariu de medic?
– Nu m-as putea descurca din 4 milioane si jumatate. In afara de faptul ca sunt medic rezident, predau la UMF Carol Davila, deci am doua salarii. In plus, ofer consultanta medicala pentru mai multe reviste, am mai multe surse de venit. Normal ar fi ca salariul de medic sa imi ofere o viata confortabila. Atunci cand ne vom apropia de acest confort, spaga va disparea de la sine sau cu un pic de ajutor legal. Nu te poti astepta ca medici care se chinuiesc sa-si plateasca lumina si caldura sa vina la spital cu zambetul pe buze. Trebuie sa le oferi un minim de confort financiar pentru a se dedica exclusiv acestei profesii.
– Cum ai caracteriza generatia ta?
– Este o generatie curajoasa pentru ca a reusit sa treaca peste vremuri instabile, sa-si creeze un drum, in pofida imaturitatii sistemului si structurilor. In acelasi timp, este o generatie cam bulversata, fiind prima generatie de libertate. La fel cum s-a intamplat in alte tari in primii ani de democratie, valorile materiale au cam orbit-o.
– Unde si cum te vezi peste zece ani?
– In Romania, intr-o pozitie care sa ma implineasca profesional si cu o familie fericita.
Ador Bucurestiul. Nu pentru ca este frumos sau urat, ci pentru ca ma leaga de el intreaga mea memorie afectiva."
BIOGRAFIE
– Nascuta in 1981, la Bucuresti
– 1995: Colegiul National Sfantul Sava, absolvit cu 9,83
– 1999-2006: studenta la Facultatea de Medicina si Farmacie Carol Davila, Bucuresti
– 2000 septembrie – participa la al XVI-lea Congres Mondial de Obstetrica si Ginecologie
– 2001: participa la The International Medical Sciences Student Congress, Istanbul
– 2000-2004: Facultatea de Psihologie
– 2001-2002: stagiu la "Faculté de Médecine, Paris VI"
– 2004: stagiu la Spitalul Clinic Bellvitge din Barcelona
– 2004: participant la al IX-lea Congres al Societatii Franceze de Chirurgie Laparoscopica
– 2004: participa la "Congress of the European Society of Contraception", Edinburg
– 2004-2005: master in managementul serviciilor sociale si de sanatate al Universitatii Bucuresti
2006: medic chirurg stagiar la Spitalul Fundeni
(Petre Badica)
