Ca semnal, Legea privind darea în plată are meritul de a dezmetici un sistem bancar care a suferit, şi el, de năravul indiferenţei faţă de realitatea economică şi socială a ţării.
Cu puţin timp înainte de vacanţa de iarnă, parlamentul a deschis un front de luptă împotriva băncilor prin aprobarea Legii privind darea în plată, care promite românilor care au credite ipotecare să lase casa şi să stingă orice datorie faţă de bancă. Băncile, care vor trebui să aplice legea, reproşează politicienilor că scopul acestei legi, considerate populiste, este mai degrabă rezolvarea problemelor speculatorilor care au cumpărat scări de bloc şi le-au închiriat, a şmecherilor care au construit blocuri sub regie proprie, ca persoană fizică, sau a latifundiarilor care au achiziţionat terenuri în scop speculativ şi acum nu le mai pot vinde.
Aceste argumente se bizuie pe realitatea că legea nu propune limite de aplicare, aşa cum stau lucrurile în Spania, unde, într-adevăr, au fost protejate exclusiv persoanele cu probleme sociale, nu şi bogătaşii.
Dacă lucrurile stau aşa, este bizar să asistăm la împachetarea unei legi în faldurile populismului, dar adevăraţii beneficari să fie tot băieţii cu bani mulţi. Probabil că legea ar trebui retransmisă în parlament pentru a i se trasa limite ale bunului simţ social, adică să-l protejeze pe românul obişnuit, care şi-a permis o locuinţă de până la 150.000 de euro, nu una de 300.00 de euro. Această ajustare are logică economică, deoarece efectele aplicării unei legi menite să uşureze povara speculatorilor imobiliari şi, în general, a oricărei afaceri cu terenuri şi locuinţe sunt nefaste pentru economie.
