Dan Mircea Cipariu isi trece amicii prin Poarta Schei

Nu mai e o noutate intrarea masiva, din toate puterile, a cotidianului celui mai… cotidian in poezie. Cum nu mai e o noutate nici versul prozaic pe dinafara. Totusi, Dan Mircea Cipariu isi face locul lui in aceasta zona, azi devenita comuna. “Poarta Schei nr. 4” este o placheta de poeme pe care acest personaj ultra-activ al vietii literare bucurestene a scos-o la Editura Brumar (ciudat: in unele cazuri iti vine sa scrii cu majuscula si vorba “editura”, nu doar numele care urmeaza – cazul nostru). Prima sectiune se intituleaza “Intrarea in scena a personajelor” si este, propriu-zis, cea despre Poarta Schei de la Brasov, cu personajul sau, Viorel Bachide, in centru. Tonul jovial al omului se transmite fidel textului, atat in prima parte, cat si, intr-o alta metrica aparenta, in cea de-a doua sectiune, “Bucatarie de carte”. Daca prima parte compune un tablou cu umbre si trena a trecutului, unul neaparat fabulos, cealalta isi readuce cititorul in modernitate, cu zapping, cu tequilla, cu “born in usa” si alte ingrediente fara de care bucataria generatiilor mai noi nu-si poate compune bucatele. Si pe-aici, prin textele din a doua parte se strecoara trecutul, dar e unul mereu prezent: Mita, mangafaua, “nene, fii volintir…”, adica eternul si Ð vai! Ð fascinantul Caragiale. Cartea se citeste cu placerea descoperirii a ceea ce credeai ca stii, dar spus si prezentat din alt unghi, cel al poetului dinamic pana la agitatie, caruia ii ramane totusi timp sa se melancolizeze specific. Unghiul prin care poetul descopera ce are de descoperit e acela al personajelor literare pe care le frecventeaza, iar ele ii frecventeaza asiduu noua carte: Stefan Agopian, Florin Iaru, Constantin Stan, Cornelia Mari Savu, Dan Cristea, Traian T. Cosovei, dar cine nu? Daca pe la Poarta Schei poetul isi cauta stramosii, genealogia sa continua in prezentul colegilor de generatie si de scris. O optiune realista si lirica in subsidiar.