» La sfarsitul anului trecut s-a lansat a doua editie, revizuita, a volumului "Gaura din steag", scrisa de Andrei Codrescu. Prima editie, aparuta in 1993, s-a epuizat rapid, autorul suspectand ca "baietii de la Securitate care mai misunau prin tara au volatilizat-o".
» Editia in engleza a fost numita de New York Times "notable book of the year" si a fost discutata pe larg in presa americana. Volumul a generat diferite simpozioane organizate de universitatile americane, sustinute pe teme sugerate de carte.
» Scriitorul crede ca, in acest moment, "intelectualii sunt paralizati de cliseele politice necesare pentru a face politica", iar daca totusi s-ar apuca de aceasta intreprindere, "un intelectual cu ceva integritate s-ar plictisi de moarte in politica actuala".
Lansata in 1993, cartea "Gaura din steag" de Andrei Codrescu a fost prezentata la Gaudeamus 2008 intr-o noua editie, revizuita, in traducerea Ioanei Avadani. Cu titlul original "The Hole in the Flag – A Romanian Exile’s Story of Return and Revolution", cartea este o cronica a evenimentelor desfasurate in primele zile ale Romaniei postrevolutionare vazute si traite de autor, scrisa dintr-o perspectiva extrem de personala. In fapt, noua Romanie il provoaca pe scriitor sa se intoarca la vechile trairi, facand parca involuntar introspectii asupra propriului trecut. Numitorul comun intre cele doua aspecte ale cartii este dat de prospetime, vioiciune, plus o abordare extrem de directa specifica culturii americane, care acum, dupa aproape 20 de ani, il pune pe cititor fata in fata cu propriile amintiri. Emotia nu este starnita numai de rememorare, cat si de franchetea, delicatetea si gustul dulce-amar indus de Andrei Codrescu.
De altfel, scriitorul se confrunta cu sentimentele contradictorii, trasandu-si singur paralele intre ce a fost si ce gaseste. socurile emotionale sunt provocate tangential, aproape in fiecare moment al reintoarcerii, de oamenii exaltati si traumatizati, de informatiile catastrofice (otravirea apei, teroristi arabi, comploturi etc.), de amintiri si doruri, regasiri dezamagitoare si de propriul entuziasm. Interesant este propriul parcurs al autorului, care este cand cerebral ca un ziarist occidental, cand napadit de emotii, miscat de un ton smecheresc, de un licar in ochi, de o revedere (intalnirea cu Ana Blandiana si Mircea Dinescu la sediul Uniunii Scriitorilor, unde se planuia… totul si orice).
Ii este greu sa se obisnuiasca cu libertatea enuntata pe toate gardurile si in toate ziarele nou-aparute, pentru ca el isi aminteste de teroare, de vocile joase care transmiteau informatii (mama il trimitea la coada, la paine, si-i cerea sa fie atent la ce spune lumea ca sa afle noutatile), orele se dilatau in dimensiunea unei zile, iar realitatea se confunda cu ceva de neintuit, un adevar ciuntit, ghicit, cu multiple intelesuri.
Dupa atatia ani, evenimentele descrise in "Gaura din steag" sunt la fel de vii, dar lectura provoaca angoasa, constati lipsa unor raspunsuri la intrebari formulate in anii ‘90 si, poate cel mai ciudat, se releva cat de departe sunt toate. si intamplarile, si intrebarile. Poate nu degeaba Andrei Codrescu isi califica romanul drept unul politist, pentru ca enigmele de atunci sunt enigme si astazi.
» De ce ati simtit nevoia sa faceti o reeditare, revizuita, la volumul initial "Gaura din steag"?
Prima editie (1993) a fost tradusa ciudat si cartea a disparut din librarii imediat dupa aparitie. Am suspectat ca baietii de la Securitate care mai misunau prin tara au volatilizat-o. Tovarasii lor, care misunau prin Chicago si New York cu geamantane doldora de dolari cumparand imobile cu bani gheata, m-au sacait imediat dupa aparitia cartii in engleza. Acum s-au linistit ca-s capitalisti si literatura nu le face rau. Dimpotriva. "All publicity is good publicity." Acum, aproape 20 de ani dupa "rivolutie", o generatie intreaga a crescut fara o viziune clara asupra sfarsitului lumii in care traiau parintii lor. Cred ca povestea mea despre "rivolutie", scrisa fierbinte pe loc, a devenit mai valabila acum.
Concluziile mai sunt inca valabile si ele, iar problemele aparente in zilele halucinante din decembrie 1989-iunie 1990 revin cu nelinistitoare periodicitate in Romania contemporana. Traducatoarea mea, Ioana Avadani, m-a ajutat enorm, punandu-mi la dispozitie resursele d-sale (e directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent), sa verific faptele, sa corectez pe ici, pe colo lucruri care n-au fost cunoscute in 1991. Am adaugat note de subsol. In sfarsit, am scris un roman politist verité si-mi place sa cred ca se citeste asa, fiindca e o poveste extraordinar de misterioasa care schimba radical povestitorul in cateva luni.
» Cum a fost primit volumul, la vremea lui, in SUA?
Editia engleza a fost numita de New York Times "notable book of the year" si a fost discutata pe larg in presa americana; cronica mea favorita a fost scrisa in New York Times Book Review de judecatorul Alex Kozinski, un om extrem de bine informat si un analist subtil. Simpozioane pe teme diverse sugerate de carte au fost sustinute in cateva universitati. Imi place sa cred ca mediatizarea intensa a ajutat nitel progresul tarii fiindca a luminat tendintele sobolanesti ale ultranationalistilor conectati cu Securitatea.
» Succesul acestei carti s-a ridicat la nivelul asteptarilor autorului?
In SUA, da. In Romania, nu, din cauza celor explicate mai sus. Daca cititorul roman ar fi avut sansa sa citeasca povestea, ar fi fost emotionat mai mult decat cititorul american preocupat de mii de alte lucruri. Sper ca aceasta reeditare recupereaza ceva din timpul pierdut, dar imi pare rau ca nu a circulat pana azi.
Romania de astazi nu prea exista pe radar in SUA
» Care este perceptia americanului de rand (daca aceasta exista) fata de Revolutia din Romania anului 1989? Dar fata de Romania de astazi?
De "rivolutia" Romana (scuzati-ma, dar nu ma pot inca lepada de ghilimilizare) s-au indragostit americanii ca si europenii. Mai precis, ei s-au indragostit de anumite imagini ale acestui eveniment televizat: steagul cu gaura, soldati cu flori oferite de fete frumoase, morti pe treptele catedralei din Timisoara s.a.m.d. Aceste imagini, jucate pana la tocire totala, au devenit niste simboluri fara continut. Adevarul din spatele simbolurilor a fost prea complicat pentru un public obisnuit cu fast-
food-ul media. Au fost, desigur, si oameni bine informati, ca David Binder de la New York Times, care nu au impartasit superficialitatea publica, inclusiv cea a cabinetului de Externe al lui Ronald Reagan si al lui Bill Clinton. Romania de astazi nu prea exista pe radar in SUA; atentia autohtonilor e captivata de Orientul Mijlociu. Romania a trecut, cu toata Europa de Est, intr-o imagine nebuloasa de tara europeana, un fel de Belgie recenta.
» Ar fi trebuit sa se implice mai mult intelectualii in schimbarile din Romania? Daca da, de ce credeti ca nu au facut-o?
Intelectualii s-au implicat imediat in schimbarile din Romania cu energie si entuziasm. Nicolae Manolescu, critic literar, a sarit in circ cu tot ce avea. Mircea Dinescu si-a savurat momentul politic de disident eliberat. Ana Blandiana a deschis capitolul dureros al gulagului comunist. Nicolae Prelipceanu si altii au reinventat presa libera. Andrei Plesu a fost ministrul Culturii. Vladimir Tismaneanu a ajuns in fruntea unei comisii de demascare a crimelor comunismului. Poeti au devenit senatori. Intelectualii cu atitudini, sa zicem, "democratice" sau "progresive", ca cei numiti aici, au fost inlaturati rapid de pe scena de profesionisti care aveau interese economice, fiind mai degraba interesati de lacheii intelectuali ai lui Ceausescu, ca Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. Pe acestia din urma se puteau baza, fiindca aveau un bun dosar de pupincuratori. In acest moment, intelectualii sunt paralizati de cliseele politice necesare pentru a face politica, nu numai in Romania. Un intelectual cu ceva integritate s-ar plictisi de moarte in politica actuala.
» De ce credeti ca a fost omorat cuplul Ceausescu?
Clar, din cauza ca cei care i-au asasinat au facut parte din cercul lor intim. Au fost ucisi fiindca un proces public i-ar fi demascat. Dupa ce si-au decapitat sefii, s-au lafait peste tot si se mai lafaiesc.
» Daca ar fi trait familia Ceausescu, ce s-ar fi putut intampla cu ei in acesti aproape 20 de ani?
Dupa doi ani de inchisoare, tov. Ceausescu ar fi devenit un mafiot de talie mijlocie cu numarul privat al lui Ion Iliescu in celular. Elena l-ar fi batjocorit in fiecare zi pentru lipsa lui de ambitie pana cand ar fi facut infarct. Ramasa vaduva, ar fi continuat sa-si sperie si sa-si ameninte vecinii din satul unde au fost refugiati pana cand populatia exasperata i-ar fi inconjurat casa noaptea cu furci si torte si i-ar fi dat foc.
BIOGRAFIE
Poet, romancier si eseist, Andrei Codrescu s-a nascut in 1946, la Sibiu, iar la varsta de 20 de ani a emigrat in Statele Unite. A revenit in tara in ultima zi din 1989, pentru a face reportaje din timpul Revolutiei, pentru canalul de televiziune american ABC si pentru postul National Public Radio. In prezent traieste in New Orleans, impreuna cu sotia si cei doi copii. Este Distinguished Professor of English la Facultatea de stat din Louisiana, din Baton Rouge. Comentariile sale, difuzate periodic de National Public Radio, l-au transformat intr-una dintre cele mai apreciate "voci" ale radioului american. In ultimii ani, editura Polirom a lansat o serie de volume semnate de Codrescu, cum ar fi romanele "Casanova in Boemia", "Mesi@", "Wakefield" si volumul de publicistica "Scrisori din New Orleans". De acelasi autor au aparut la editura Curtea Veche volumele "Prof pe drum" si "Gaura din steag – Povestea unei reveniri si a unei revolutii".
FRAGMENTE
» "In fata Academiei de stiinte Politice fluturau doua steaguri peticite. Erau primele pe care le vedeam. Mi s-a strans inima. Dumitru mi le arata cu degetul:
— Asta nu e bine. Ar fi trebuit sa pastram gaura aia din steag pana cand o fi inghetat iadul si s-ar fi facut pod de gheata… ca drumul asta…"; pg. 147
» "Adeseori ma uitam la imensa statuie din bronz a lui Lenin din fata Casei Scanteii si imi simteam dureros lipsa de importanta"; pg. 149
