S-a "gatat TIFF-u"… S-a "gatat" afluxul de straini care se perindau cu badge-uri atarnate de gat pe strazi, cozile la filme ca la pita calda, chefurile multiculturale din cluburi, exercitiile stalcite de limba engleza de voie, de nevoie. Cum ar veni s-a stins lumina de reflectoare proiectate vreme de o saptamana pe Cluj-Napoca. Pe Transilvania. Evident, pe Dracula. si, conform unei axiome de simpla tranzitivitate, proiectate asupra Romaniei.
Este un fel de a gandi nostalgic, dar poate ca TIFF-ul deschide, asa cum a facut-o an de an, poarta pentru turistii dornici sa vada "harta filmului" vazuta de la Cluj (asa cum aprecia la gala de inchidere, celebra producatoare a mult mai reputatului regizor Lars von Trier, Vibeke Windeløv).
Din pura curtoazie sau nu, fiecare laureat care a urcat sambata seara pe scena Nationalului clujean a spus ca a simtit vibratiile unui oras linistit si european si ca s-ar intoarce mereu aici cu drag.
Poate, spuneam, nu este un final, ci un inceput. Cate orase din lume au privilegiul de a fi batute de staruri de cinema, straine de perceptia tactila a spectatorilor? Clujenii au putut sa-l atinga in carne si oase pe Armand Assante. Sa-l arate cu degetul pe Franco Nero.
Unde, daca nu la Cluj, Nae Caranfil cu dramedia lui cu nume shakesperian "Restul e tacere" este scos la rampa de public pentru discutii nocturne in sala gemand de lume, la ora 02.00, imediat dupa vizionarea filmului?
In cate locuri din lume se intampla ca actorul american Armand Assante sa sada cuminte pe o bucata de zid, cu cafeaua in poala, fiindca nu a gasit loc la masa? Dupa privirea distrata iti dadeai seama ca nu e ofuscat de asta, ci relaxat.
Unde altundeva stai la stop, pe strazile aglomerate, sa te bata in cap soarele, alaturi de tineri actori europeni, frumosi ca la Hollywood? Deocamdata, nicaieri altundeva decat la Cluj, la TIFF.
Iti trezeste parca un sentiment exacerbat de mandrie. Chiar daca nu totul a fost perfect, chiar daca unele voci au apreciat eforturile organizatorilor drept un eveniment monden de provincie, fara stralucire, fara can-can-urile Cannes-ului. si, ca in provincie, romanii le-au dat strainilor gulas, fasole cu ciolan si muzica ungureasca de pe Somesuri. Anul trecut, vedetele nationale si de pe alte meleaguri si-au lasat amprentele palmelor in boturi de mamaliga, intr-o pseudoplagiere a celebrei alei americane "Walk of fame". Anul acesta s-a exportat "Dracula", asa cum arata si filmuletul de prezentare a festivalului: ca sa nu mai incapa dubiu, casting-urile pentru vampiri se tin aici. Chiar aici! si nu e vorba de imitatii nereusite ale altor festivaluri de profil, multi esuand in a incadra TIFF-ul intr-o tipologie: sa fie un tribut adus filmului independent, de autor care te scoate din apatie si te lasa cu sufletul la gura precum Sundance-ul sau un regal al filmului european cum e
Cannes-ul?
"Noi avem originalul", suna sloganul. Originalul si relaxarea. si alte editii de TIFF.
