Dispariţia judecătorului Antonin Scalia de la Curtea Supremă a Statelor Unite dă startul unei bătălii politice înverşunate între președintele Barack Obama şi republicani privind numirea unui înlocuitor.
Republicanii sunt decişi să nu abandoneze Curtea Supremă „pentru o întreagă generaţie“ în direcţia stângii dacă preşedintele Barack Obama va nominaliza un succesor pentru Antonin Scalia. Judecătorul conservator aflat la Curtea Supremă timp de 30 de ani, care se opunea avortului şi era partizanul pedepsei capitale, a decedat sâmbătă la vârsta de 79 de ani, declanşând o adevărată bătălie între preşedintele democrat şi Congresul controlat de republicani pentru găsirea unui succesor. Decesul său şi implicaţiile politice intervin în plină campanie pentru alegerile prezidenţiale şi se poate spune că totul se repoziţionează între cele două tabere, democrată şi republicană.
Timp de trei decenii, Antonin Scalia – învestit de preşedintele republican de la acea vreme, Ronald Reagan – a încarnat la Curtea Supremă temele favorite ale Americii conservatoare: în materie de familie (se opunea ferm avorturilor şi căsătoriilor între homosexuali), de religie (era un catolic tradiţionalist) sau pentru menţinerea ordinii (partizan al dreptului de a purta armă). Era recunoscut pentru interpretarea ad-litteram a Constituţiei SUA. Catolic tradiţionalist de origine italiană, Antonin Scalia a fost judecătorul cu cea mai îndelungată activitate la Curtea Supremă (compusă din nouă judecători numiţi pe viaţă).
Preşedintele american a ordonat ca drapelele să fie coborâte în bernă în întreaga ţară până la sfârşitul funeraliilor şi a salutat un „om remarcabil“, un „jurist strălucitor“, care şi-a „consacrat viaţa pietrei de temelie a democraţiei noastre – statul de drept“. Dar, în alocuţiunea sa solemnă, preşedintele american s-a angajat să-şi îndeplinească „responsabilităţile constituţionale“ de desemnare a unui succesor pentru judecătorul Scalia. Şi de aici începe noul război politic între democraţi şi republicani.
Sfârşitul mandatului lui Barack Obama este prevăzut pentru 20 ianuarie 2017. În calitate de preşedinte al Statelor Unite, el este cel care numeşte pe viaţă cei nouă judecători ai Curţii Supreme, iar Senatului îi revine sarcina de a confirma aceste nominalizări. Or, procesul pentru desemnarea şi confirmarea unui nou judecător riscă să dureze cel puţin un an, mai ales cu un Congres controlat de republicani.
Operaţiunea „Succesorul“
În dezbaterea televizată de sâmbătă seară, toţi candidaţii la învestitura republicană pentru prezidenţialele din noiembrie au cerut Senatului să blocheze orice nominalizare făcută de Barack Obama pentru un nou judecător la Curtea Supremă. Încă de la anunţarea decesului lui Antonin Scalia, şeful majorităţii republicane din Senat, Mitch McConnell, a avertizat că desemnarea unui înlocuitor îi va reveni viitorului locatar de la Casa Albă.
Pe de altă parte, democratul Harry Reid a cerut o nominalizare „imediată“. Iar Hillary Clinton, fosta Primă Doamnă, actualmente candidat democrat la prezidenţiale, a acuzat republicanii că „dezonorează Constituţia“.
Această bătălie electrizează în mod special campania americană, ținând cont că Barack Obama poate modifica raportul de forţe de la Curtea Supremă. O dată cu moartea lui Scalia, judecătorii conservatori şi cei liberali se află la egalitate (4 contra 4). Până în prezent, conservatorii au dominat instituţia, chiar dacă judecătorul Anthony Kennedy, de la conservatori, a luat uneori poziţie alături de cealaltă tabără. Or, nominalizarea înlocuitorului lui Antonin Scalia ar putea, pe termen lung, înclina balanța celei mai înalte instanțe juridice americane în favoarea uneia sau alteia dintre părţi. Mai ales că judecătorii dispun de un rol esenţial după neutralizarea puterilor Executivului şi Legislativului, cu o Președinție democrată şi un Congres republican.
La mitingurile sale, candidatul republican ultraconservator Ted Cruz nu încetează să sublinieze importanţa Curţii Supreme şi a cerut ca „Senatul să facă în aşa fel încât viitorul preşedinte să numească un succesor“ pentru judecătorul Scalia. El a cerut Senatului să „spună că nu vom abandona Curtea Supremă pentru o întreagă generaţie lăsându-l pe Obama să numească un judecător de stânga“.
Judecător de stânga
Analiştii politici subliniază că Obama nu va lăsa să-i scape ocazia de a repoziţiona Curtea Supremă în favoarea democraţilor. Există riscul ca, până la prezidenţialele din 8 noiembrie, decesul lui Antonin Scalia să paralizeze funcţionarea Curţii Supreme, în special în privința dosarelor extrem de sensibile, ca „discriminarea pozitivă“, avortul sau legalitatea decretelor Preşedinţiei pentru reglementarea temporară a situației mai multor milioane de persoane fără documente.
Preşedintele Obama, care a mai făcut nominalizări la Curtea Supremă (judecătorii Sonia Sotomayor şi Elena Kagan), trebuie să facă faţă unui calcul complicat în alegerea înlocuitorului lui Scalia. Între timp, democraţii şi republicanii sunt pe baricade. Militanţi şi grupuri de interese s-au angajat rapid în bătălia din Senat. Potrivit New York Times, Obama ar putea alege o versiune liberală a conservatorului Scalia, care ar avantaja democraţii, însă nominalizarea ar fi blocată în Senat. Sau ar putea alege un moderat, un candidat cu carieră de procuror sau de avocat pledant, ceea ce ar spori presiunea asupra republicanilor de a-l accepta. Dar şi aşa vor fi probleme. Dacă Obama propune un candidat care, ca avocat, a reprezentat firme, ar putea provoca criticile stângii.
Pericolul este nu numai de scădere a entuziasmului electorilor democraţi, ci şi de o mutare în alegerile primare democrate pentru prezidenţiale. Foşti responsabili de la Casa Albă estimează că ar trebui sprijinit un candidat cu experienţă dovedită în susținerea Congresului, ca modalitate de a face mai dificilă pentru republicani o opoziţie la nominalizarea unui astfel de înlocuitor. Şocul morţii judecătorului Scalia şi bătălia pentru alegerea unui succesor ameninţă să bulverseze planurile candidaţilor, fie ei republicani ori democraţi.
Curtea Supremă, cea mai înaltă instanţă judiciară a SUA, este pilonul instituţiilor americane, alături de Executiv şi de Congres, fiind compusă din nouă „înţelepţi“ numiţi pe viaţă.
