Miercuri, bursa romaneasca a avut o evolutie mixta, destul de volatila pe parcursul zilei, insa cu o lichiditate in scadere comparativ cu primele doua sedinte din saptamana.
Indicii se afla in prezent la praguri importante de rezistenta si au intrat intr-o perioada de tatonare a acestora. Ne-a atras insa atentia urmatorul eveniment: marti, 24 martie, Bursa de Valori a anuntat ca RBS Bank Romania a solicitat si a dobandit calitatea de market maker pentru contractul EURRON futures tranzactionat pe piata la termen de la Bucuresti.
Pentru conducatorii de companii importatoare sau exportatoare in cautare de protectie pentru riscul de fluctuatie a cursului valutar asta inseamna ca, de acum, ori de cate ori vor avea nevoie sa vanda euro contra lei la un anumit termen in viitor, dar pe baza unui curs cunoscut si fixat inca din prezent, va exista in piata, in mod obligatoriu, cineva (in speta market makerul RBS Bank) dispus sa cumpere acei euro si sa ofere o cotatie apropiata de conditiile pietei de la momentul respectiv. De asemenea, market makerul va mentine in permanenta in piata si o cotatie de vanzare EURRON la termen, astfel incat sa ofere tuturor celor care doresc posibilitatea de a se proteja impotriva scaderii cursului valutar al euro fata de leu.
De ce ar face market makerul asa ceva? Adica, de ce ar fi el mereu dispus sa cumpere atunci cand altii vor sa vanda si invers? Sau, altfel spus, de ce ar vrea el sa-si asume riscul in locul companiilor aflate in cautare de protectie contra fluctuatiilor valutare? Foarte simplu: de fapt, market makerul nu isi asuma nici un risc. Pentru ca opereaza simultan pe trei piete (piata futures a bursei, piata valutara interbancara si piata monetara interbancara), el poate sa-si asume obligatia de a cumpara sau vinde la termen pe piata contractelor futures, iar in secunda imediat urmatoare sa-si acopere acest risc printr-un set de tranzactii specifice derulate pe celelalte doua piete specifice activitatii bancare.
