Lustraţia politică nu a fost posibilă în România, spre deosebire de alte ţări din estul Europei, pentru că aproape nimeni, dintre oamenii de la vârful societăţii, nu a vrut-o cu adevărat. A fost nevoie de o ofensivă puternică a justiţiei, ajutată de serviciile de informaţii actuale şi cu sprijinul puternic al partenerilor occidentali, pentru ca acea parte a elitei româneşti, cu rădăcini în trecutul comunist, să facă un pas în spate, de frică, sau să intre la puşcărie.
Dintr-un anumit punct de vedere, adepţii lui Dan Voiculescu au dreptate când strigă că pedeapsa primită de mogul este mare. 10 ani de puşcărie înseamnă mult, iar fostul turnător la securitate putea, la fel de bine, să primească 5, 6 sau 7 ani, ca în cazul altora. Efectul în societate nu ar fi fost însă acelaşi. 10 ani de închisoare pentru Voiculescu este o pedeapsă cu valoare de simbol, comparabilă cu pericolul social al unuia care a arătat 25 de ani că se poate îmbogăţi şi poate decide viitorul acestei ţări, folosind metode din alte vremuri. Perfect acoperiţi de lege, judecătorii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea au dat o pedeapsă exemplară, mai mult chiar au fixat o bornă în evoluţia de acum înainte a justiţiei din România. Sau un avertisment, luaţi-o cum vreţi.
La romani, lustraţia era un fel de ceremonial de purificare. „Purificarea” societăţii româneşti ar fi trebuit să însemne că foştii activişti de partid sau securişti nu vor mai face parte din structurile de conducere ale statului. O lege a lustraţiei nu i-ar fi împiedicat însă să facă bani necinstiţi din afacerile cu statul, să corupă funcţionari sau să-şi folosească trusturile de presă ca să manipuleze opinia publică, într-o direcţie politică sau alta. Din acest motiv, ceea ce a declanşat acum justiţia poate fi considerată o purificare mult mai importantă a societăţii. Oamenii trecutului îşi pierd întreaga influenţă, în economie şi politică, ba chiar ajung, pe capete, să înfunde puşcăriile, plătind, la zeci de ani distanţă, pentru fapte pe care le credeau uitate şi bine ascunse.
Spun „ce a declanşat justiţia” pentru că nu doar anchetele sau condamnările la închisoare sunt importante acum ci şi reacţiile sistemului, care se vede ameninţat cu extincţia totală. Purificarea societăţii româneşti se face acum şi cu dezvăluirile televiziunii lui Voiculescu, drept răzbunare pentru condamnarea mogulului la închisoare, despre banii pe care-i lua fratele preşedintelui de la clanurile interlope, pentru a-i scoate din închisoare pe liderii acestora, sau despre trecutul mizerabil de „broker de copii” al omului de afaceri Cristian Burci. Sunt convins că acesta este doar începutul, iar războiul dintre reprezentanţii aceluiaşi sistem va continua şi va fi din ce în ce mai crâncen, până în alegerile prezidenţiale. În paralele cu anchetele procurorilor şi cu condamnările judecătorilor vom afla lucruri foarte interesante despre această lume, despre oamenii care ne-au condus până acum, la vedere sau din culise, sau despre cei care ne-au dat lecţii de la televizor despre cum să trăim. Zic să fiţi pregătiţi pentru că ultimele zvâcnituri ale trecutului vor reprezenta un spectacol pe cinste şi, mai mult decât atât, veţi afla răspunsuri la întrebările pe care poate vi le-aţi pus în toţi aceşti ani.
Citeşte şi editorialul: 6 lucruri importante despre condamnarea lui Voiculescu
Partea proastă în acest proces de purificare a societăţii apare însă în momentul în care încercăm să răspundem la întrebarea: ce se va întâmpla cu locurile lăsate libere de oamenii trecutului?
Dispariţia dinozaurilor, precum Dan Voiculescu sau Adrian Năstase, era aşteptată cu nerăbdare de cei care le voiau locul. Sebastian Ghiţă şi Victor Ponta sunt doar doi dintre liderii care au toate motivele din lume să creadă că, în acest moment, scaunele din faţă li se cuvin cu prisosinţă. Victor Ponta pluteşte deja spre preşedinţie pe valurile popularităţii, create de uriaşul aparat de propagandă din jurul său, în care Sebastian Ghiţă- un deputat şi om de afaceri îmbogăţit din afaceri cu statul- joacă un rol extrem de important. Iar planurile tânărului mogul de la România Tv au fost dezvăluite chiar de acesta.
În septembrie 2013, Sebastian Ghiţă declara pentru Evenimentul Zilei foarte clar: „Cred că ne aflăm la sfârşitul unui ciclu de putere care a început în 1989, acum aproape 25 de ani de la Revoluţie. Nu este vorba doar de putere politică. Azi mogulii de presă, aşa cum îi ştiam, dispar. Voiculescu, Vântu, Patriciu şi-au trăit traiul şi-au mâncat mălaiul. Ideea lor de a construi trusturi media care să supună societatea, politica şi economia s-a dovedit nesustenabilă pe termen lung.”
Într-un alt interviu, mai recent, la Hotnews, acelaşi Ghiţă ne mai dădea câteva informaţii utile, recunoscând că vrea să ataşeze la România TV, entităţi precum ProFM, site-ul ziare.com, agenţia Mediafax şi a vorbit şi despre o investiţie de 90 de milioane de euro într-o „platformă online în UE”. Dacă mai adăugăm aici şi zvonurile tot mai insistente despre interesul pentru preluarea Antena 3, sau chiar a B1 TV, avem deja tabloul unui mogul care îşi doreşte o putere la care Dan Voiculescu nici nu a visat. Iar despre cum ar trebui să arate spaţiul public, în viziunea mogulului Sebastian Ghiţă, avem cele mai bune indicii urmărind România TV, un canal în care manipularea şi prostul gust sunt la ele acasă.
Vestea bună este că noi, cetăţenii acestei ţări, putem totuşi să împiedicăm ca pe scaunele lăsate libere de dinozaurii trecutului să se aşeze alţii, la fel de periculoşi. Tot ce trebuie să facem este să punem acum dopul la şampania care ne-a mai rămas după condamnarea Varanului şi să fim atenţi la lupta sălbatică pentru putere care a izbucnit în România. Cel mai important este însă să mergem la vot, în noiembrie, şi să decidem NOI cine merită să conducă România. Le vom trage astfel scaunele de sub fund, când se aşteaptă mai puţin. Abia după aceea avem motive să bem restul de şampanie din sticlă.
