Majoritatea occidentalilor nu erau obisnuiti cu o viata pe sponci, frugala, cum s-au invatat sa traiasca, sub comunism, est-europenii. Criza i-a facut insa pe multi sa nu mai fie jenati, atunci cand merg la restaurant, sa ceara sa ia acasa bucata de carne ramasa nemancata. Am vazut asta de multe ori recent, iar oamenii respectivi nici macar nu se cazneau sa spuna ca e pentru caine. Pur si simplu rugau chelnerul sa le ambaleze ce ramasese. Oamenii au devenit nervosi, nu mai stau la rand, ba pana si la magazinul alimentar incearca sa treaca in fata. La cozi, femeile gravide incep sa aiba din ce in ce mai putin succes, unele nici macar nu mai incearca sa fie lasate sa treaca in fata.
Am mai vazut o asemenea atitudine: era acum aproape 20 de ani, la inceputul primului razboi din Golf. In ziua in care coalitia occidentala a atacat Irakul, in enormul supermagazin langa care locuiam multe rafturi erau goale, ceea ce nu mai vazusem niciodata, in special rafturile de ulei, zahar si faina. La casa se formase o enorma coada si fiecare cumparator avea caruciorul umplut cu munti de conserve, dar mai ales cu zahar, faina si ulei. Oamenii se impingeau si erau nervosi. La intrebarea mea mirata: "Ce se intampla?", cei care au catadicsit sa raspunda mi-au explicat ca unui arierat ca a inceput razboiul si ca rachetele lui Saddam pot atinge Europa!…
Ceva asemanator se intampla astazi, numai ca acum oamenii nu mai au la dispozitie un inamic usor de identificat, acum e de vina "criza"!… In asemenea momente, se intrevede un paradox: in astfel de situatii de criza, Occidentul e mai fragil decat est-europenii. Totusi, incepe sa apara un soi de noua solidaritate. Exista asociatii de oameni care cauta sa creeze un microclimat economic in care nu ar mai fi nevoie de bani. In cadrul unui asemenea sistem, un instalator – sa spunem – merge pe la alti membri ai grupului, carora le repara baia, numai ca in loc sa fie platit in bani… unul dintre cei care au facut apel la serviciile lui ii da lectii de engleza, de exemplu, pe cand un altul, un fiscalist, il ajuta sa isi faca impozitele.
Este ceea ce se numeste retea de schimb – de servicii. In aceste vremuri de criza, tot mai multi oameni decid sa functioneze in afara circuitelor economice traditionale. Fiecare grup de asemenea oameni are un site pe internet, unde propune servicii… la schimb. Unul stie sa repare computere, altul poate da lectii de bucatarie. Unul e un bun zugrav, care poate sa va picteze apartamentul, dar care ar dori in schimb sa poata invata sa danseze tango.
Eu am avut nevoie de cineva care sa-mi schimbe cureaua de transmisie de la motorul masinii, dar initial nu am gasit decat pe cineva care stia sa faca asta, dar care cauta un gradinar. In schimbul intretinerii masinii, eu nu puteam decat sa invat pe cineva sa joace sah. In cateva zile, totul s-a rezolvat. A aparut un gradinar care vroia sa invete sa joace sah si care s-a ocupat de gradina celui care a venit sa-mi schimbe cureaua masinii. Un mare avantaj al acestui sistem este ca respectivele activitati nu sunt taxate. E drept, de la o vreme Fiscul a inceput sa se intereseze indeaproape de asta. Deocamdata insa, sistemul functioneaza, ba mai mult, prin acest troc de servicii occidentalii descopera un mod de viata pe care est-europenii l-au cunoscut dintotdeauna.