Democratii sunt luati pe nepregatite si debusolati de ofensiva tactica a liberalilor. Nu au replica, nu au planuri, nu au idei, dar mai ales nu au destula barbatie pentru a pune punct unei relatii desantate de care trag ca de un elastic stricat, in speranta ca la partaj ar putea iesi in profit. Fruntasii PD fac orice pentru a-si pastra fotoliile guvernamentale: isi amaneteAza onoarea care le-a mai ramas, se lasa calcati in picioare in fata unei tari intregi, scrasnesc plangacios in vitrinele televizoarelor, se lasa hartuiti de dulaii liberali, saliveaza in fata oricarui compromis.
Pretextul clamat de liderii democrati pentru ramanerea la guvernare este programul comun al Aliantei in care electoratul si-a pus toate sperantele. Cauza ascunsa a cramponarii de fotolii poate fi insa intrezarita in clarobscurul traditiei politice autohtone in care partidele devin bogate cand sunt la putere si saracesc in opozitie; in care profiturile fruntasilor politici cresc exponential, afacerile se dezvolta armonios; traficul de influenta infloreste; legaturile cu statul si bunurile sale se intaresc; prietenii politicienilor aflati la guvernare prospera, rudele acestora parvin, amicii primesc functii bine platite in administratie.
Partidul Democrat nu vrea, de fapt, sa plece din guvern pentru ca ar pierde toate aceste beneficii obtinute cu greu in ultimii doi ani. Liderii PD prefera mai degraba sa-si reteze barbatia decat sa piarda avantajele dobandite dar mai ales pe cele asteptate odata cu eliberarea fondurilor europene. Abandoneaza principiile si reformele cu care au defilat pe vremea cand acest lucru dadea bine si trec la apararea fotoliilor-redute.
Hipnotizati de putere si de bonusurile acesteia, democratii nu-si mai pot imagina viata in afara guvernului. Traiesc politica la timpul prezent pentru ca acesta este timpul profitului maxim. Nu gandesc pe termen mediu, nu au strategii si nu se intersecteaza prea des cu interesele tarii. Pentru ei viitorul tine mai mult de propriile conturi si de aranjamentele confortabile, nu de succesul urmatoarelor alegeri.
Partidul Democrat a pierdut ocazia de a demonstra ca poate face politica dezinteresata, a pierdut ocazia de arata ca nu face parte dintre descurcaretii tranzitiei, a pierdut ocazia de a-si lasa in offside partenerul devenit adversar. Daca ar fi plecat din executiv inainte de a fi poftit afara, inainte de a fi asfixiat de jocul dur al liberalilor, inainte de a accepta abuzul umilitor al acestora, PD ar fi putut castiga increderea electoratului satul de scandalul interminabil la care ia parte fara sa vrea, dezamagit de clasa politica ahtiata de imbogatire.
PD a ratat momentul despartirii de putere fiindca nu este altfel decat celelalte partide, fiindca prefera sa fie valetul de serviciu al guvernului indiferent de felul in care se poarta stapanul, indiferent de umilintele pe care este nevoit sa le suporte, indiferent de jocul pe care trebuie sa-l joace, indiferent de regizorul care organizeaza scena.
Partidul Democrat ramane o piesa decorativa intr-un ansamblu dirijat de PNL si PSD cu ajutorul conservatorilor si extremistilor, fara sa se simta jenat de trantirea usii in nas.
