A napadit tragedia greaca intreg partidul! Asistam la tot mai multe momente dramatice, sfasietoare si tragice. E ud leoarca partidul de atatea lacrimi de deznadejde. Nu suporta unii despartirile de functii. Se arunca cu disperare pe scaun, il strang in brate si spun ca nu vor sa-l paraseasca in veci. Pe fundalul partidului se aud bocitoarele de profesie. Tragedia antica a cuprins partidul de la un capat la altul. Asistam la o reeditare in formula „Oedip” a celebrei scene: „Da-mi palaria / Nu ti-o dau!”. Tematica predilecta a acestor zile de adanca incrancenare este una la moda: „Da-ti demisia / Nu mi-o dau!” Se face abuz de tonul imperativ: „Bai, n-auzi, da-ti demisia, da' urgent, ca te sparg!” S-a gandit partidul ca ar fi cazul sa-si faca planul la demisii. Cred unii ideologi de doua parale ca depasirea indicatorului demisii, de care nu a amintit nimeni pana acum, va da satisfactie populatiei. Aiurea. Cand problema de fond, aia de ne da noua batai de cap de patru ani incoace, ramane aceeasi, nu-l incalzeste cu nimic pe simplul cetatean gestul fals al activistului care isi prezinta demisia de pe o functie de partid. Se vede de la o posta cum mimeaza… onoarea! Cand e vorba de onoare, e stangaci si fals. Nu au unii smecheri de partid deprinderea onoarei. S-au trezit prea tarziu sa invete codul bunelor maniere fata de cetatean. Mimeaza unii si in urbea noastra apropierea de cetatean. Pana la un punct, totul pare a fi in regula, daca nu s-ar auzi scrasnetul… din dinti. Il chinuie rau pe „artistul poporului” atentia fata de cetatean. Ba chiar il deranjeaza indicatiile venite de la centru in aceasta directie: „Sa nu ma invete el pe mine cum trebuie sa ma comport, ca doar eu stiu cati mici si cati carnati electorali le-am bagat astora pe gat. Sa nu-mi dea mie nimeni lectii. Au dat si altii carnati, e drept, dar au luat-o in bot! Am dovedit ca am stil”. E si acesta un subiect de dezbatut, pentru ca sunt persoane care au fost sfatuite sa demisioneze pentru ca nu au stiut sa manipuleze masa electorala de tocatura si preparate la gratar de care a dispus partidul la alegerile locale. Vrea partidul sa ne convinga ca e pus pe fapte mari si se tunde singur zero in cap. Sunt convocati activistii, rasi si ei in cap, la sedinta cu parintii. Totul este, cum va spuneam, un teatru antic de la o coada la alta a demisionarilor. Cetateanul are acum ureche fina: „Lasati, tovarasi, chestiile astea ieftine, ca doar auzim si noi tropaitul zburdalnic al calului troian cu demisii!” Asa e, vrea partidul sa ne bage calul sau troian sub nas, poate mai inghitim si galusca asta! Ei nu o sa ramana cu nimic, noi vom ramane sigur cu spectacolul. Un spectacol de zile mari!
