În cele mai multe renovări, baia este tratată separat, datorită specificului ei. În general, materialele de finisaj – plăcile ceramice – sunt elemente care impun o abordare aparte a sălii de baie.
Incompatibilitatea dintre acestea şi celelalte finisaje stă la baza acestei clasificări diferenţiate. Un alt motiv care conduce la abordarea separată a băii faţă de celelalte încăperi este izolarea ei în ansamblul locuinţei, determinată de funcţiunile ei specifice. Ruperea coerenţei tematice a locuinţei nu afectează imaginea acesteia, atâta timp cât ea se produce în sala de baie. Cu toate acestea, amenajarea băii poate întregi aspectul locuinţei, dacă este ghidată de tema centrală a renovării: folosirea aceloraşi culori pentru finisarea pereţilor poate crea o armonie care să echilibreze plăcut ansamblul locativ. Este adevărat că punerea în operă a acestei idei va da ceva bătăi de cap proprietarilor, dar coerenţa stilistică obţinută merită tot efortul. Dacă veţi alege plăci ceramice, parchet sau vopsele din aceeaşi gamă cromatică, rezultatele vă vor satisface pe deplin.
În cazul apartamentului asupra căruia ne-am oprit, întâlnim o situaţie care se poate constitui în exemplu pentru abordarea descrisă mai sus. Concret, baia a fost amenajată plecându-se de la tema centrală de renovare a apartamentului. Ne referim, în principal, la cele două culori – maro şi bej – utilizate în toate încăperile, cu excepţia dormitorului copilului. Obiectele sanitare montate aici au un design deosebit, depăşind tiparele uzitate în acest domeniu.
Lucrările au debutat cu înlăturarea vechilor finisaje ceramice de pe pardoseală şi pereţi, dar şi a obiectelor sanitare. Instalaţia de apă, refăcută în urmă cu câţiva ani, a fost păstrată, întrucât se afla într-o stare bună. Totuşi, au fost necesare câteva modificări. Este vorba de schimbarea traseului conductelor care vor alimenta noua cadă cu hidromasaj. Acestea au fost direcţionate prin pardoseală spre locul de alimentare.
Un avantaj al acestei băi este acela că ghena instalaţiilor se află în sasul învecinat şi nu-i afectează suprafaţa mică, de 4,12 mp. Totuşi, a fost necesară placarea cu gips-carton a măştii ghenei şi a peretelui frontal al băii, pentru a li se consolida structura. Tocul uşii a fost montat cu 14 cm mai în exterior decât cel iniţial. Operaţiunea a permis deschiderea completă a uşii, ea fiind împiedicată, în condiţiile iniţiale, de dimensiunile căzii.
Cablul electric ce urmează să alimenteze cada cu hidromasaj a fost trecut, printr-un orificiu realizat în perete, în dormitorul alăturat. Astfel, au fost evitate eventualele probleme cauzate de o priză electrică montată într-un spaţiu cu o umiditate ridicată.
Pereţii au fost placaţi integral cu faianţă. Cele două rânduri de plăci de culoare maro montate în zona chiuvetei au fost continuate şi pe tavan. Pe pardoseală au fost montate plăci de gresie mari, pătrate. Culoarea lor este identică cu cea a faianţei aplicate în zona chiuvetei şi cu a mobilierului.
