Este de menţionat şi faptul că în cazul mansardărilor, gips-cartonul reprezintă singura soluţie, prin faptul că rezultă o construcţie uşoară, care nu îngreunează structura de rezistenţă, precum şi prin faptul că tehnologia de aplicare este uscată.
Etape de lucru:
1. Desenarea traseului peretelui.
După ce s-a stabiltil poziţia peretelui, se măsoară lungimea acestuia.Ulterior, cu o sfoară de trasare sau cu ajutorul profilului se marchează conturul. Nu trebuie să uitaţi de eventualele deschideri pentru uşi. Apoi, cu ajutorul nivelei şi riglei se marchează liniile de contur ale peretelui despărţitor pe podea şi pe plafon.
2. Fixarea profilelor ghidaje.
Profilele de ghidare UW se fixează de podea şi de plafon. Profilele UW se fixează cu ajutorul diblurilor din plastic (în cazul podelei din beton), eventual cu alte mijloace de fixare adecvate, în funcţie de tipul suportului. Distanţa dintre dibluri este maxim 80 cm. Distanţa dintre dibluri şi colţurile pereţilor va fi de maxim 20 cm. Profilele de fixare ale peretelui despărţitor (profile orizontale UW şi verticale CW) trebuie să se asigure cu banda de etanşare.
3. Fixarea profilelor montanţi.
Se introduc profilele CW (montanţi) în profilele de ghidare UW. Capătul inferior al profilului CW se va sprijini de profilul inferior UW. Se alege distanţa dintre profile în funcţie de lăţimea plăcilor din gips-carton.
4. Placarea primei feţe.
La placarea cu plăcile din gips-carton cu lăţimea de 1200 mm şi grosimea de 12,5 mm, se va începe placarea primei feţe a peretelui cu placa pe întreaga lăţime a acesteia. Se aşează plăcile din gips-carton pe înălţime şi se fixează doar de profilele CW verticale cu ajutorul şuruburilor autofiletante tip 212. Distanţa dintre şuruburi este 250 mm.
5. Instalaţiile şi stratul izolant.
După placarea primei feţe se poziţionează eventuala tubulatură pentru instalaţii – pentru instalaţia electrică există orificiile din profilele CW. După aceea, se introduce izolaţia termică din fibre minerale pe toată suprafaţa, fără a lăsa spaţii libere. Se alege izolaţia termică în role ori în plăci (vată minerală de sticlă sau bazaltică).
6. Placarea celei de a doua feţe.
Se finalizează placarea peretelui despărţitor cu fixarea plăcilor din cealaltă parte. La montarea plăcilor cu lăţimea de 1200 mm, se începe la jumătatea lăţimii de 600 mm, astfel încât în dreptul rostului primei părţi, în cealaltă parte a peretelui, se va afla suprafaţa completă a plăcii.
Observaţii:
În vederea îmbunătăţirii caracteristicilor pereţilor despărţitori se recomandă dubla placare. Astfel, se măreşte înălţimea admisă a peretelui, precum şi calităţile de izolare fonică sau rezistenţa la foc. De asemenea, se măreşte capacitatea portantă a peretelui despărţitor la suspendarea sarcinilor.
– La dubla placare se recomandă folosirea exclusivă a plăcilor cu lăţimea de 1200 mm.
– Stratul de suport al placării (primul strat de placă) se fixează cu o treime din şuruburi.
– Rosturile stratului suport se chituiesc doar cu un singur strat de chit de rosturi fără aplicarea benzii de armare.
Atenţie!
La placare se vor folosi pe cât posibil plăci de gips-carton întregi. Utilizarea bucăţilor mai mici este posibilă cu condiţia ca înălţimea lor să fie de minim 400 mm şi să nu fie folosite 2 sau şi mai multe bucăţi mai mici învecinate, una deasupra celeilalte. Este necesar să se asigure că rosturile transversale (orizontale) ale plăcilor învecinate sunt alternate cel puţin la 400 mm, evitând astfel formarea rosturilor încrucişate. La podea este recomandat să se lase un rost cu lăţimea de cca 10 mm, care ulterior va fi umplut cu chit de rosturi.
