Adus în Europa în 1518, tabacul s-a răspândit repede şi în Ţările Române. Obiceiul de a fuma este datat aici încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Obiceiurile de altădată
Boierii preferau tutunul turcesc, scump şi considerat cel mai aromat şi mai rafinat, în timp ce ţăranii îl consumau pe cel produs în propria gospodărie. ”Sorbitul” tutunului a devenit o modă şi o artă. Boierii erau atât de ataşaţi de acest obicei, încât imediat după rugăciunea de dimineaţă porunceau să se umple pipele cu tutun. Sluga care avea menirea de a se ocupa de această muncă (curăţarea, umplerea şi aprinderea lulelei stăpânului şi a invitaţilor săi) se chema ciubucciu. Leafa lui nu era mare, dar bacşişul era îndestulător şi se bucura de mare apreciere printre slugile casei. Unul dintre aceşti ciubuccii – Iordache Boian – a ajuns chiar preşedinte al Judecătoriei Iaşi.
Citeşte şi FOTO. Fumatul în istorie – viciu sau artă?
Luleaua lungă de peste un metru a boierului era confecţionată din lemn de iasomie sau trandafir, iar pe toată lungimea era gravată cu pietre preţioase şi placată cu aur sau argint. Era de bon ton ca la orice întâlnire, plimbare, eveniment public sau privat bărbaţii din lumea bună să apară sorbind tutun. Femeile erau, dimpotrivă, prost văzute dacă îndrăzneau să „pufăie” în faţa străinilor, de aceea, pentru a-şi satisface curiozitatea de a fuma se retrăgeau în intimitarea propriei camere.
Ada-Kaleh – paradisul fumătorilor
Pe micuţa insulă de pe Dunăre s-au produs până la cel de-al Doilea Război Mondial produse din tabac printre cele mai căutate din Europa. Casele Regale ale României şi Marii Britanii se aprovizionau cu produse din tutun de pe această insulă, detonată în 1970 pentru construirea barajului şi a hidrocentralei de la Porţile de Fier. Existau pe insulă havane care concurau cu cele cubaneze, iar ţigaretele de foi aveau o aromă profundă şi consistentă, aşa cum rar se putea regăsi la alte produse din tabac. Deşi aparţinea României, locuitorii insulei erau toţi turci, iar narghilelele puteau fi văzute la tot pasul pe acea palmă de pământ pe care creşteau portocali şi trandafiri, iar aerul era înmiresmat cu tot felul de mirodenii.
Ţigarete cu numele unor personalităţi politice
Aşa cum există concursuri pentru brânzeturi sau vinuri, concursurile pentru ţigarete delimitau net marfa cea mai fină. Ţigaretele Carol II câştigau în perioada interbelică premii la diverse concursuri. Este ciudat azi să vedem o personalitate politică sau un şef de stat apărând pe un pachet de ţigarete, dar în perioada interbelică acest lucru era extrem de comun. Pentru Regele Românei Carol II, Marele Voievod de Alba Iulia Mihai sau Principele Nicolae exista câte o ţigaretă care le purta numele. Pentru o scurtă perioadă s-au produs şi havane Mareşal, care aveau în interiorul pachetului poza şi semnătura mareşalului Antonescu. Calitatea acestora era superioară, fiind în concurenţă cu havanele cubaneze.
