De vreo cateva luni merg si cu autobuzul. E o lume diferita de cea a metroului, caruia ii sunt fidela de opt ani incoace. In autobuz spatiul e mai mic, interactiunea e inevitabila. E o forma trista de socializare, mai ales pentru cei trecuti de prima tinerete. Discutiile se infiripa rapid si se sting la fel de rapid.
Acum vreo cateva zile, asist la un conflict de autobuz – o specie in sine, cu o schema putin variabila, cu niste clisee tematice bine stiute si o durata de cateva statii bune.
Ca in majoritatea cazurilor, se cearta cativa tineri cu unul sau mai multi pensionari. Cele doua tabere, impartind un conflict generationist, in fond, devin doua voci fara chip, fara identitate. Doua tipare. Tanarul – agramat si furios – ii condamna in gura mare pe pensionari ca sunt "securisti", "sifoane" si ca ei sunt vinovati pentru toate din pricina ca l-au votat pe Iliescu. Batranul – o voce revoltata, dar neputincioasa – constata, previzibil, ca tinerii de azi sunt nesimtiti si ca lor, pensionarilor, le e frica sa mai iasa pe strada din cauza acestor golani. Pana aici, nimic neobisnuit: o cearta banala. Pe scara autobuzului, o doamna cu alura masculina intervine, la inceput, cu timiditate: "Sa trimita cineva cioara aia la Auschwitz!" (tanarul scandalagiu era rrom). si incepe un rechizitoriu in toata regula, pe vocea a doua, dubland cearta care continua nestingherita. Femeia adauga, de data asta cu mai mult curaj: "Gura, puiule, ca te trimitem la Auschwitz!". Moment in care (mai) tot autobuzul izbucneste in hohote de ras. Eterna si fascinanta Romanie. Mare.
Nu ca nu e corect politic, dar e de prost-gust.
