Agentia de privatizare a statului a purtat de la infiintarea sa, din 1996, diverse nume, insa, sub diversele sigle sau conduceri, un grup discret de functionari au vandut, bucata cu bucata, Romania, reusind performanta sa nu dea socoteala nimanui pentru haotica activitate, mai ales pentru rezultatele ei. In ultima vreme insa observ o nevoie ciudata de a pune in mana politicienilor deciziile de privatizare a unora dintre companiile mai vanjoase, care au supravietuit lozincii "noi nu ne vindem tara". Ma refer la anumite legi pentru privatizarea punctuala a unor companii in care statul mai are un pachet majoritar de actiuni, care au nevoie de aprobarea Parlamentului.
Probabil, functionarimea sau sefii vremelnici ai agentiilor de privatizare arunca pe masa Parlamentului raspunderea unor vanzari mai delicate, de teama sa nu fie luati in vizor de investigatiile Directiei Nationale Anticoruptie (DNA). Greu de crezut, desi pare aproape imposibil sa ne inchipuim cum ar reusi DNA sa-i cheme pe toti "alesii" la explicatii. Greu de crezut pentru ca nu prea a scotocit nimeni in arhivele cu privatizari pentru a gasi explicatia averilor functionarimii foste si actuale care s-a capatuit. Nu frica de lege ar trebui sa fie ratiunea care motiveaza nevoia de a pune pe masa Parlamentului raspunderea unei legi speciale a privatizarii, ci incalcarea ei. Am banuiala ca fiecare lege speciala a privatizarii strategice a vreunei companii a calcat in picioare o lege. Legea pentru privatizarea Petrom, de pilda, calca in picioare Legea companiilor, in chestiunea precisa a diluarii detinerilor de actiuni ale micilor companii. Astfel, prin lege, noul actionar majoritar a majorat capitalul social, ca asa ii cerea contractul de privatizare, fara a accepta ca micii actionari sa participe si ei la operatiune. In valtoarea controverselor starnite de anexele secrete ale contractului de privatizare, putini dintre noi am mai remarcat si aceasta chestiune, care, de altfel, s-a soldat cu o disputa in justitie. Greu de arbitrat, cand o lege o taie pe alta…
In acest moment se vor ingramadi spre Parlament cel putin doua dosare cu legi speciale de privatizare, la Antibiotice Iasi si la Oltchim, unde situatiile sunt oarecum diferite. Recent a fost aprobata si Legea pentru privatizarea Automobile Craiova. Cand a reaparut o alta fata a legilor speciale, partea ascunsa. Aflam cu stupoare ca obiceiul este continuat, iar parlamentarii isi asuma o raspundere fara macar a sti pentru ce. Putem presupune ca anexele secrete, cele care au nevoie de puterea Legii, calca si ele in picioare alte reglementari.
Mai mult, recent Guvernul a modificat o reglementare mai veche care se referea la regiile si la companiile nationale, care functioneaza, surpriza, nu dupa Legea companiilor, ci dupa o ordonanta de urgenta emisa in 2001 de Cabinetul Nastase. E vorba de OUG 79/2001, care a fost modificata la inceputul acestui an. Motivul? Campania electorala, beneficiile ei actuale si banii cu care se finanteaza ea. Deoarece varianta modificata recent reglementeaza clar salariile si beneficiile conducerilor regiilor statului si ale companiilor nationale. De ce e nevoie de doua legi separate, una pentru companii, de altfel, rezonabil inspirata din legislatia europeana, si alta pentru regiile statului? De ce nu se poate aplica aceeasi masura pentru toate companiile, fie ele private sau de stat, de vreme ce lucreaza intr-o economie de piata, nu-i asa, libera? Nu cunoastem raspunsul precis, doar urmarirea efectelor ne va dezmetici.
Un lucru e clar: dupa ce ani de zile cei care au condus tara si-au croit legislatia dupa bunul-plac, astfel incat sa le justifice, sa le acopere si sa le sustina interesele de grup, au acum nevoie sa-si sfideze propriile legi.
