Cand a izbucnit criza "subprime" in SUA, pe la mijlocul lunii trecute, am auzit declaratii de-a dreptul stupefiante ale unor membri ai Guvernului nostru si ale unor responsabili economici importanti anuntand ca Romania nu va fi atinsa de criza economica mondiala. Cei care proferau asemenea ciudatenii socoteau probabil ca tara noastra nu face parte din lume, ca este o entitate izolata, o "Dacia Felix", la adapost de orice furtuna.
Cruda realitate s-a insarcinat sa-i dezminta pe acesti profeti (profetilor le sta bine mai degraba pesimismul). Leului nostru ii naparleste coama. Fata de euro, fata de dolar etc. cade cu repeziciune atingand valori nemaivazute din 2005. Bursa romaneasca s-a prabusit cu cea mai mare viteza dintre bursele Europei de Est. Ultima gafa a unui parlament care va aluneca in curand in negurile trecutului, devenind, lucru greu de crezut, si mai iresponsabil decat in tot cursul legislaturii precedente, a fost sa mareasca lefurile din invatamant cu un cuantum imposibil de aplicat.
De neinteles si complet haotica a fost atitudinea ministrului Adomnitei, care, ca membru al Guvernului, a criticat proiectul de lege demagogic al PSD, dar l-a votat ca deputat! Ca este o pacaleala, nu mai e nevoie de demonstrat: orice marire de salarii fara o crestere corespunzatoare a economiei duce la inflatie, deci la neantizarea beneficiului maririi salariului respectiv.
Dar e numai un inceput. Cand se va vedea efectul crizei imobiliare si in Romania, lucrurile se vor agrava. Iar scaderea leului nu poate sa fie scoasa din contextul unei neincrederi a investitorilor straini.
PSD a jucat rolul cel mai sinistru in toata aceasta epoca in care a tinut in sah Guvernul minoritar PNL. A santajat Guvernul, iar acum se pregateste sa-l dea jos (pastrandu-i cumva un scaunel, in margine), proclamandu-l egoist si incapabil. PSD crede ca va fi beneficiarul intregii combinatii si va aparea ca salvator al poporului. Sa vedem cati alegatori suficient de naivi vor aparea pentru a accepta sa-l creada.
Mica noastra apocalipsa romaneasca – sfarsitul vacilor grase – face parte dintr-o apocalipsa mare, ale caror contururi incep sa se intrezareasca. Anii 1989-1991 au fost anii lichidarii "socialismului real", al URSS si al tarilor satelite. Sistemul bazat pe controlul tuturor parghiilor economiei prin etatizare si prin lipsa totala de libertate se dovedise absolut inoperant si falimentar. In acelasi timp, s-au dezvoltat contrapartea acestui sistem utopic, liberalismul nedomesticit, dereglementarea aproape totala a activitatilor economice. Dar anii ‘90 si, mai ales, primii ani ai secolului XXI au dus mult mai departe. S-a trecut la asa-zisa "economie de cazinou", in care se pariaza pe cursul probabil al actiunilor. Toata manevra pe "Futures" seamana destul de bine cu "jocurile piramidale" (cum a fost la noi "Caritas"), in sensul ca cine ramane in mana, ultimul, cu creantele neonorate (si neonorabile), pierde.
Si tot astfel s-a intamplat cu creditele imobiliare, transferabile la valori din ce in ce mai mici.
Acum, cei pagubiti plang si cer ajutorul statelor. Dar banii statului sunt de fapt ai contribuabililor. Ei vor plati oalele sparte. Statele, care ii vor despagubi pana la urma pe pierzatori ca sa nu alunece intreg sistemul pana in cercul cel mai de jos al infernului, vor deveni, in unele cazuri, proprietarele bancilor si asigurarilor falite, in alte cazuri vor fi obligate sa-i controleze pe cei pe care i-au ajutat, ca sa nu se duca si banii acestia pe apa sambetei. Se ajunge astfel la un soi de socialism involuntar, in care statul trebuie sa-si reasume un control sporit asupra economiei. De pe acum un humorist a vorbit despre USSA, "United Soviet Socialist America".
Comentatorii din intreaga lume subliniaza, cu accente diferite, ca ce a fost nu mai poate sa dainuie, ca economia nu mai poate suporta dereglementarea nebuneasca de pana acum. Statul va trebui sa joace un rol mai mare. Dupa prabusirea socialismului terorist a urmat cea a liberalismului anarhic. Acum, societatile umane vor trebui sa se organizeze conform unei a treia cai, a unui liberalism ponderat, reglementat si prevazut cu mecanisme de protectie impotriva nebuniei speculative.
Revenind la situatia autohtona, nu se stie daca va avea cine sa aplice aceasta noua politica. Liberalii par putin calificati, ei, care sunt la polul opus reglementarii. PSD e un partid de afaceristi deghizati, prea vizibil, in social-democrati.
Afaceristi avem si in PD-L, dar poate ca, una peste alta, acest partid cam cenusiu este mai functionaresc si ar putea constitui baza noii politici. Deocamdata, constatam ca abia ne trasesem sufletul, abia aratam ceva mai bine si alta pacoste cade peste noi. Mai mult ca oricand, trebuie sa ne amintim ce a spus un intelept pe vremuri, ca romanii au prea mult noroc pentru a mai avea nevoie si de oameni politici. Asa sa fie!
