Partidul National Liberal a decis sa joace totul pe o singura carte: Crin Antonescu. Desi, declarativ, o miza importanta a candidaturii sale a fost democratizarea interna a partidului, Antonescu a cerut si i s-a dat controlul total asupra echipei de conducere. De azi inainte, functiile importante vor fi ocupate nu in urma unor alegeri interne, ci prin numiri. Practic, ca organizare, PNL va semana mai putin cu un partid si mai mult cu o corporatie, in care Crin Antonescu va ocupa functia de CEO.
S-ar putea ca aceasta schimbare sa foloseasca partidului. Este posibil ca Antonescu sa fi pus diagnosticul corect, iar nevoia liberalilor de "unitate de actiune", "coerenta", "ordine eficienta", "disciplina" sa fie, in ciuda unei anumite contradictii in termeni, mai mare decat nevoia de democratie. Prin asumarea rolului de director general al partidului insa, Antonescu a acceptat sa intre intr-un rol care ii cere in primul si in primul rand lui multa munca, disciplina, pragmatism, actiuni concrete si o strategie foarte bine pusa la punct pentru atingerea rezultatelor. Implicit, s-a angajat ca el insusi sa se schimbe in profunzime. Pentru a putea cere partidului sa se reformeze, el trebuie sa fie primul care sa o faca. Adica sa adauge carismei si harului oratoric, singurele calitati demonstrate pana acum, pe toate celelalte enumerate mai sus, care sunt indispensabile unui adevarat manager.
In primul rand, va trebui sa identifice "piata". Liberalii spun de cate ori au ocazia ca sunt un partid de dreapta, insa si la putere, si in opozitie promoveaza si sustin predominant masuri de stanga. "PNL" SA nu va reusi niciodata sa le vanda alegatorilor de dreapta actiuni guvernamentale precum cele din mandatul Tariceanu, care au dus la umflarea necontrolata a institutiilor de stat cu peste 250.000 de functionari. Liberalismul propune nu doar o birocratie supla, ci si eficienta, iar guvernarea liberala de pana in 2008 nu a imbunatatit absolut deloc performanta statului in raport cu asteptarile cetatenilor, in special ale clasei de mijloc.
Daca liberalii ar fi vrut cu adevarat sa castige masiv voturi de la profesionisti, de la cei ce lucreaza in mediul privat, de ale caror productivitate si contributii la buget depind veniturile Romaniei, guvernul lor ar fi trebuit, in cel mai rau caz, sa echilibreze pomenile electorale, impartite celor mai saraci, cu masuri in sprijinul clasei de mijloc: deduceri fiscale, de exemplu, sau stabilirea unei alocatii de crestere a copiilor, pentru tinerele mame, la un procent din ultimul salariu obtinut.
Antonescu nu doar ca nu s-a distantat de politicile populiste ale lui Tariceanu, dar a pedalat si mai tare pe ele. A mai urcat cu o nota pitigaiala demagogica. Anul trecut, in octombrie, ii promitea delegatiei FMI sprijinul partidului sau pentru adoptarea legii salarizarii unice, pentru ca la mijlocul lunii noiembrie sa declare ca aceasta lege este "un fel de munca fortata sau neplatita care nu s-a mai intamplat de la Nicolae Ceausescu incoace… practic li se baga mana in buzunar de catre Basescu, Geoana si Boc". O astfel de remarca putea foarte bine sa o rosteasca si Ion Iliescu. Pentru ca una este sa spui ca legea are imperfectiuni si sa te lupti pentru corectarea lor, si alta este sa ataci in esenta ei o reglementare care, principial, sta la fundamentul tuturor societatilor moderne.
Dar nu atat faptul ca PNL incearca sa castige voturi si de la electoratul stangii este problema, cat mai ales lipsa de proiecte si initiative pentru votantii dreptei. Ba chiar desconsiderarea lor fatisa.
In urma cu o saptamana, Crin Antonescu si alti trei colegi au initiat o lege care sa vina in sprijinul celor ramasi fara slujba, propunand ca firmele ce angajeaza someri sa primeasca de la stat ajutorul de somaj cuvenit disponibilizatilor. O propunere buna, insa cu un viciu fundamental. Crin Antonescu vrea ca aceasta masura sa se aplice doar celor concediati de stat, nu si de firmele private. Aceasta orientare a legii doar in sprijinul bugetarilor este socanta, in conditiile in care mediul privat a fost cel mai afectat de criza si a dat cei mai multi oameni afara, si nu statul.
Chiar crede liderul PNL ca astfel de propuneri rezoneaza cu liberalismul? Ca prin astfel de initiative, care ignora nu doar asteptarile potentialilor sai votanti, dar chiar si realitatea economica, va reusi sa dea concretete discursului sau? Daca da, se insala. Daca deliberat semnalizeaza dreapta si face stanga, strategia sa va falimenta PNL.
Ca sa mai prinda ocazia de a candida inca o data la presedintie, in 2014, Antonescu va trebui sa reziste in fruntea partidului pana atunci. Iar pentru asta este obligatoriu sa aduca rezultate palpabile in alegerile locale si parlamentare din 2012. Atunci, calitatile sale de "solo"-ist vor conta prea putin, esentiala fiind capacitatea sa de manager, de om care vorbeste mai putin, dar gandeste si face mai mult. Metamorfoza poate incepe doar daca inceteaza a mai fi atat de incantat de sine insusi. Daca va fi in stare sa se uite in oglinda si sa admita ca reforma trebuie sa inceapa in primul rand cu el, are o sansa.
Altfel, nu.
