Coyote Café nu este o franciza a Coyote Ugly Saloon, marca americana a carei strategie de succes a devenit subiect intr-o comedie americana. Nu este o franciza, dar tot copiaza discret brandul american – e drept, fara barmanite tupeiste sau dansatoare la bara care scot flacari din gura, insa ceva din aerul popular de club texan cu muzica country al locatiei originale tot se pastreaza; in definitiv, in anii nostri nu mai poti sa te crezi pe bune cowboy, nici la New York, nici la Bucuresti. In Bucuresti, Coyote Bar e un loc unde baietii cuminti si cuplurile tinere merg sa se prosteasca la cel mai nevinovat mod posibil – cantand cat mai fals in zilele cu program de karaoke, ascultand si dansand pe rock and roll-ul baietilor de la Marfar (care suna a stefan Banica facut la misto) sau pe ritmurile formatiei Carcotasilor, JukeBox Band: asadar, asteptati-va sa gasiti o multime de oameni de 30–35, cu joburi sedentare de birou, grasuti si nu toti exorbitant de frumosi.
Muzica, in zilele fara program e fireste kitsch-sentimentala, cu mari succese "din 80 pana azi" si, chiar daca barmanii si chelnerii nu fac glume la fel de bune ca acelea din film, stiu – de cele mai multe ori – sa fie familiari fara sa sara calul. Sa ne intelegem insa, desi locul e unul popular, se adreseaza totusi clasei educate de mijloc, tot asa cum nici Coyote Ugly Saloon nu se adreseaza camionagiilor care asculta toata ziua country. Preturile sunt asadar mai mari decat intr-un bar pe bune popular, cu shot-uri la 10 lei, cola (0,25 l) la 6 lei si bere (multumim Domnului, la 0,5 l), 7 lei Ursus. Altminteri, ca toate barurile populare, clubul e destul de anonim, inghesuind banci de lemn si postere cu cantareti pe pereti. Cu diferenta ca aici bancile sunt inghesuite atent, harababura facand parte din concept.
