Dacă micuţii văd că o problemă este rezolvată prin strigăte şi reproşuri, vor folosi la rândul lor acest model în situaţiile dificile de viaţă.
Copiii care asistă la certurile dintre părinţi vor perpetua modelul învăţat în familie de a rezolva conflictele prin agresivitate sau vor trece în extrema cealaltă, adoptând o atitudine foarte paşnică şi fiind mereu pregătiţi să-i mulţumească pe cei din jur. Amprentele care se pun pe psihicul copiilor diferă în funcţie de sex. Dacă băieţii devin la rândul lor agresivi cu partenerele de cuplu, fetele vor căuta, de regulă, iubiţi violenţi.
„Copilul învaţă ce e relaţia umană fundamentală din cuplul părinţilor. Bărbaţii cu taţi violenţi îşi vor găsi partenere care să se înscrie în categoria de masochiste. Acestea simt nevoia să fie agresate şi nu se vor putea îndrăgosti decât de parteneri cu potenţial agresiv. Chiar dacă ar întâlni un partener pacifist, l-ar determina în cele din urmă să o agreseze”, spune psihoterapeutul Matei Georgescu.
Bărbaţii care îşi bat partenerele se refugiază în alcool
Violenţa fizică dintre părinţi lasă urme şi mai puternice asupra copiilor decât cea verbală. „Bărbatul violent trăieşte într-un context ambivalent. Simte nevoia să-şi bată partenera, dar se simte şi vinovat şi încearcă să se autopedepsească prin alcool sau prin eşec profesional”, adaugă Georgescu. Femeile care au avut taţi agresivi şi care evită să-şi aleagă un partener agresiv se vor îndrepta spre unul foarte paşnic. „Problema este că cel mai paşnic partener are cel mai mare potenţial agresiv. Cantitatea de agresivitate din noi e constantă şi la un sfânt, şi la un criminal. Esenţial este cum reuşim să împletim spaţiul furiei cu iubirea”, spune psihoterapeutul. Atunci când gestionarea furiei este imposibilă, ar fi bine să apelaţi la un psihoterapeut. „Când s-a intrat în rolul de furie, s-a intrat de fapt într-un joc dur şi nu-ţi permiţi să fii vulnerabil. E greu să-ţi arăţi punctele slabe, însă cei mai agresivi oameni au sufletul îndurerat”, adaugă Matei Georgescu, care mai spune că acceptarea ajutorului este primul pas spre vindecare.
Tulburări de atenţie şi hiperactivitate
Dacă micuţii s-au născut cu o vulnerabilitate biologică faţă de anxietate, episoadele de pedeapsă, de violenţă fizică sau certurile părinţilor sunt resimţite ca fiind pericole iminente, şi care pot cauza diferite tulburări de anxietate sau de comportament. În plus, certurile dintre părinţi îi îngrijorează pe copii, una dintre temerile cele mai mari fiind un eventual divorţ. „Când nu putem evita o ceartă în faţa copiilor, este important ca aceasta să implice cât mai puţine reproşuri şi să discutăm cu copilul după ce ne-am calmat şi să-l asigurăm că acesta a fost un episod ce nu implică pierderea părinţilor. Mulţi copii îmi spun că discută la şcoală despre certurile părinţilor şi adesea îşi dau sfaturi care, din nefericire, sunt bogate în previziuni negative despre viitor”, spune psihologul Gyorgy Gaspar.
Copiii percep de la vârste foarte fragede tensiunile dintre părinţi. „Cu cât copilul este mai mic, cu atât influenţa afectivă a mediului este mai mare şi o resimte profund. Chiar dacă un copil nu înţelege adevărul sub aspect verbal, afectiv înţelege tot ce se întâmplă în preajma lui”, spune Georgescu.
