Conferinţa internaţională pentru climă din capitala Franței, COP21, s-a încheiat cu un imens succes diplomatic, un „acord decisiv pentru planetă“. Dar statele nu s-au rupt încă de lobbyştii care distrug climatul.
După un maraton de 12 zile şi intense tratative la Bourget, 195 de ţări au adoptat sâmbătă, 12 decembrie, acordul de la Paris, un acord universal care vizează oprirea încălzirii planetare şi marchează o etapă istorică în negocierile climatice. Şedinţa plenară de închidere a reuniunii COP21 a debutat cu două ore întârziere, pentru a fi reglate câteva probleme legate de conformitatea juridică şi lingvistică a textului. Nu au existat obiecţii şi preşedintele celei de a 21-a Conferinţe ONU asupra climatului, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a dat semnalul adoptării formale a acordului, salutat cu lungi ovaţii. În ultimele două zile, şefi de stat, în special ai Chinei, Franţei, SUA, Indiei şi Braziliei, au avut discuţii telefonice pentru a determina avansarea negocierilor.
Preşedintele François Hollande a declarat că „12 decembrie 2015 va rămâne o mare dată pentru planetă. La Paris s-au derulat revoluţii, dar astăzi este cea mai frumoasă revoluţie, cea mai paşnică, revoluţia pentru schimbare climatică“. Numeroşi şefi de stat au salutat acest acord considerat „istoric“ şi preşedintele american, Barack Obama, a estimat că deşi problema nu este rezolvată cu acordul de la Paris, acesta stabileşte cadrul durabil de care lumea are nevoie pentru rezolvarea crizei climatice“.
Concret, comunitatea internaţională se angajează să limiteze creşterea temperaturii medii a globului la circa 2 grade şi să „continue eforturile pentru limitarea creşterii temperaturii la 1,5 grade. Obiectivul de 2 grade în raport cu era preindustrială a fost stabilit în 2009 la Copenhaga, dar COP15 s-a soldat cu un fiasco răsunător, al cărui umbre au planat asupra Conferinţei de la Paris. Organizaţiile societăţii civile au salutat existenţa unui progres, dar unele puncte din acordul de la Paris continuă să deranjeze. Angajamentele de reducere a gazelor cu efect de seră au fost luate de 187 de state, dar acordul nu menţionează nici o dată şi pentru a ascunde acest flu, textul prevede o revizuire a angajamentelor, posibil în 2017. Altfel, va trebui aşteptat anul 2015. Prea târziu, susţin climatologii.
Pentru a nu pierde pe drum Arabia Saudită şi Venezuela, care depind de petrol pentru resursele lor economice, a trebuit lăsată în ceaţă şi data finală a folosirii petrolului. În ce priveşte crearea unei taxe pe cărbune, nici nu a fost menţionată în acord. Iar faimosul fond verde de 100 miliarde dolari anual pe care ţările bogate s-au angajat la Copenhaga să îi plătească ţărilor sărace din 2020, a rămas în continuare la aprecierea viitorilor donatori, fără obligaţie constrângătoare.
De asemenea, textul nu face nici o referire la emisiile aviţiei şi transportului maritim, care reprezintă 10% din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră. Şi, cel mai important este că statele nu au terminat cu lobbyştii care distrug climatul.
