Principalii parametri care determină confortul ambiental sunt calitatea aerului şi temperatura din interior, iar nivelurile superioare sunt obţinute în primul rând prin izolarea şi etanşeizarea anvelopei clădirii. Cum se poate realiza acest lucru ne spune un specialist: ing. Nicolae Niţulescu, dir. THERMODUL.
Pentru a permite viaţa orice spaţiu închis are nevoie de aer. În spaţiile locuite, acesta se asigură prin sisteme de ventilaţie. Dar cât aer ne trebuie? Într-un avion primim, în mod obişnuit, între 12-15 mc aer/h. Dar aceasta este o situaţie conjuncturală, iar senzaţia de confort este de scurtă durată. În mod uzual, pentru un confort corespunzător, este necesară o cantitate dublă de aer proaspăt, adică cca 30 mc/h. Dacă acesta ar putea fi încălzit la o temperatură optimă, s-ar putea obţine fără dificultăţi mari un confort excelent al zonei ventilate. Capacitatea termică specifică aerului la temperatura de 21˚C este de 0,33 wh/ mcK. Încălzirea necesară a aerului proaspăt favorizează apariţia efectului de piroliză a prafului, de aceea pragul acceptat pentru încălzirea lui este de max. 30˚K. În această situaţie, putem livra interiorului, prin sistemul de ventilaţie, o căldură maximă de:
• 30 mc h/ prs. (aerul proaspăt introdus) x 0,33 Wh/ mc˚K (căldură specifică la 21˚C) x 30˚K (pragul de încălzire) = 300 w/prs.
Aceasta presupune că, pentru o locuinţă cu o suprafaţă de 30 mp/prs., putem obţine o încălzire de 10 w/mp folosind aerul din sistemul de ventilaţie. Pentru a deveni practică această concluzie, trebuie ca imobilul să aibă pierderi termice foarte scăzute, care se obţin în cazul clădirilor cu o anvelopă termică deosebită. Normele europene impun pentru casele pasive o pierdere maximă de 0,9 w/ mp˚K, un consum anual maximal de 15 Kwh/mp pentru încălzire şi nu mai mult de un consum total de 42 Kwh/mp/an pentru încălzire, apă caldă şi consum casnic.
Izolarea şi etanşeizarea
Cheia constructivă a unei case foarte confortabile o constituie calitatea izolantă şi etanşeitatea anvelopei termice a clădirii. Reducerea pierderilor termice trebuie asigurată nu numai pentru pereţii clădirii, ci, în aceeaşi măsură, şi pentru tavane, pardoseli, ferestre, uşi etc. De regulă, aceasta poate fi atinsă numai printr-o izolare în dublă cochilie cu materiale performante. În climatul Europei centrale, grosimea izolaţiei în cazul folosirii polistirenului expandat cu densitate medie (20-25 Kg/mc) este de 20-24 cm pentru un coeficient de pierdere termică de 0,15 w/mpK şi 32-34 cm pentru un coeficient de 0,9-0,12 w/mpK.
Punţi termice
De regulă, căldura unui interior se scurge în afara acestuia prin mediile termoconductive ce permit transmiterea ei. Aceste medii sunt cunoscute sub denumirea de punţi termice şi au ca efect: scăderea temperaturii interioare, majorarea substanţială a pierderilor termice şi apariţia fenomenului de condens. Izolarea în dubla cochilie de tip Thermodul sau Anvic elimină practic punţile termice. Eliminarea punţilor termice este o măsură obligatorie, dar nu suficientă. Răcirea zonelor interioare se poate produce atât prin pătrunderea aerului rece de la exterior la interior, cât şi prin scurgerea aerului cald de la interior spre exterior. Ca urmare, apare fenomenul de condens, mucegai şi umidificare necontrolată. Ştiind că aerul dintr-o încăpere trebuie schimbat cu o rată de 0,33 din volum/h, aceasta înseamnă că în lipsa unui sistem de ventilaţie mecanică controlată ar trebui să deschidem ferestrele câte 10 minute la fiecare 3 h.
Având în vedere că noaptea ocupă un interval major în cadrul celor 24 h, soluţia este imposibilă. În această situaţie aerul devine impropriu, iar umiditatea tinde spre saturare, spaţiul prezentând importante riscuri de condens. Situaţia este identică şi în cazul locuinţelor clasice echipate cu tâmplărie din PVC, lemn stratificat sau aluminiu. Gradul mare de etanşeitate atins de aceste tâmplării face ca umiditatea aerului să fie la limita apariţiei fenomenului de condens. Pe durata sezonului rece, riscul apariţiei condensului este mai pronunţat, iar îndepărtarea lui se poate face printr-un sistem de aerisire corectă şi printr-o diminuare pronunţată a surselor de umiditate.
