Nu intamplator Parlamentul se afla la cota cea mai de jos a increderii. Pe 18 decembrie urma sa asistam la un gest de onoare, nu la circul ieftin intretinut de PRM (cu sprijinul lui Nicolae Vacaroiu, pe care nu l-a deranjat situatia penibila in care s-a aflat Parlamentul). O tara intreaga a vazut siderata cum – si la un astfel de moment – cei care incercau sa mai castige zece minute de regim nedecomunizat, sa intarzie recunoasterea caracterului criminal al nocivului regim comunist indemnau sa nu se intre in continut si sa se ramana doar la forma. Pe… procedura.
Casa Poporului a fost, pentru doua ore, o Casa a Terorii. Vacaroiu a tolerat ca armata de „vizitatori” ai lui Vadim sa ocupe Parlamentul, terorizand invitatii. Prin acele „va rog sa va ocupati locurile!”, „va rog sa treceti la locul dumneavoastra!” ne-am adus aminte de Ceausescu cu al sau „treceti la locurile voastre!”.
Cum au reusit peremistii sa aduca 200 de haidamaci, o adevarata trupa de presiune care sa faca ordine in sala de plen? Nimeni n-a miscat un deget pentru evacuarea turbulentilor, posesori ai unei recuzite puse la dispozitie de parlamentarii PRM – fluiere, trompete, flasnete, sticle cu bautura, bannere. Galagie si amenintarea cu aruncarea de la balcon. Un senator si derbedeii sai au amenintat un invitat ca-l vor arunca de la opt metri („Te arunc de la balcon!”). Si Elena Ceausescu tipa: „Impuscati-i pe toti si bagati-i la beci!”. Pe Patapievici chiar l-au bagat.
Am vazut la lucru fata schimonosita a national-comunismului manipulator. „Intrati – indemna congestionatul-sef de galerie CVT -, daca va da afara faceti scandal!” Campionul cultului ceausisto-comunist, nominalizat in Raport, nu mai avea la indemana alt mijloc de lupta decat zgomotul. Laudatorii si sprijinitorii regimului comunist de atunci si acum uita ca Ceausescu nu le-ar fi dat niciodata sansa sa vorbeasca in Parlament.
Angajatii Parlamentului, platiti sa asigure ordinea, au fost de negasit ca sa-i potoleasca pe turbulenti. Parchetul ar trebui sa-i cerceteze pe toti cei care au incalcat legea tulburand, printr-un asalt grobian, sedinta Camerelor.
Daca vom continua sa ne imbatam cu fatidicul „comunismul a fost condamnat de istorie” n-o sa aflam niciodata crimele celor 45 de ani de teroare iar relicvele trecutului o sa mai bantuie.
Chiar daca a disparut caracterul solemn, chiar daca este un act simbolic, textul lui Basescu – doar o chintesenta a rechizitoriului implacabil de 660 de pagini – si-a atins scopul: a condamnat explicit trecutul comunist, inventariind momentele dureroase ale istoriei recente, mai ales cele referitoare la cele mai importante momente ale represiunii. Cuprinzatorul Raport a pus in valoare si experienta documentara a Memorialului Sighet, care releva, printre altele, ca in proportie covarsitoare taranii au fost victimele represiunii.
S-a deschis calea spre lustratie. Condamnarea n-a fost in zadar.
Viitorimea va retine ca la aceasta data a fost condamnat comunismul. Nu-si va aduce nimeni aminte de huiduielile si fluieraturile imberbului Iucinu, care a luat pentru moment prim-planul spectacolului. Stiti ce se intampla la Timisoara in vreme ce fanatizatul student Iucinu – omul nou, aparatorul unei mosteniri pe care n-o intelege – injura si profera obscenitati in Parlament iar acum regreta ca Partidul nu l-a dotat si cu pietre? Elevi si studenti s-au deplasat spontan sa depuna o padure de lumanari in locurile unde au murit cei care au facut posibil si 18 decembrie 2006.
In rest, ramane ca-n actul oficial al statului roman din 18 decembrie 2006: regimul comunist a fost ilegitim si criminal. Urmeaza lustratia, adica decomunizarea si aplicarea recomandarilor din Raport.
