În ultima seară a lunii septembrie, Festivalul Serile Lipatti de la Fundățeanca a propus publicului doi tineri soliști care și-au împărțit rolurile de interpret debutant și interpret consacrat, Alexandra Mihăescu și Abel Corban. Dacă “Seara” precedentă (23 septembrie, n.red.) a fost dominată de atmosfera Chopin, realizată cu brio de maestrul Vlad Dimulescu, acum a fost rândul titanilor Beethoven și Liszt să imprime dramatismul lor special.
Studenta maestrului Vlad Dimulescu și-a ales pentru microrecitalul ei Sonata în re minor, op. 31 nr. 2 de Beethoven, care datorită dramatismului și mișcării foarte alerte a primit cu timpul și un titlu programatic, Furtuna – după piesa lui Shakespeare. Alexandra Mihăescu a fost o adevărată ilustratoare a acestui dramatism realizând cu multă naturalețe schimbările bruște dintre liniști meditative, agitații intempestive și mișcări dansante. Partea mediană a Adagio-ului a fost construită de pianistă din perspectiva unui orchestrator, iar valsul liric al ultimei părți, transformat într-o expresie dură, a demonstrat încă o dată flexibilitatea tinerei Alexandra de a trece cu ușurință dintr-o stare într-alta – o capacite la care pianiști maturi ajung după o îndelungată experiență.
În edițiile precedente ucenicul maestrului Viniciu Moroianu, Abel Corban, a fost nelipsit în secțiunea de debut a Serilor Lipatti. Recitalul pe care și l-a ales de această dată a început cu o piesă pretențioasă, dar care ea însăși parcă a avut rolul de a pregăti artistul și publicul pentru discursurile spectaculoase ce aveau să urmeze. Partita nr 1 în si bemol major de Bach s-a derulat în spațiul Conacului purtând amintirea interpretării lui Lipatti. Recitalul a crescut în intensitate printr-una din ultimele sonate beethoveniene – nr. 31 op. 110 și a culminat cu o premieră pentru festival – Sonata în si minor de Liszt. Teme lirice foarte expresive, perlaje în imitații, transformate în picături la ralanti, amplificări sonore, duse până la izbucniri în forță, au întrupat tabloul prezentat de Abel Corban în prima parte a sonatei beethoveniene. Jocul între forte și piano, pus în cumpănă cu rostogoliri sonore din cea de-a doua parte – Scherzo – au fost parcă un intermezzo între prima parte și partea a treia a sonatei. Corban a creat o tensiune extremă în Adagio-ul profund meditativ și în sunetele repetate, o temă pregnantă a acestei părți. Miezul ei – o Fuga romantică – a fost în traducerea tânărului pianist o construcție sonoră care s-a clădit sub ochii publicului.
Când a început să cânte sonata de Liszt, Abel Corban ni s-a prezentat într-un veșmânt care părea să fie croit numai și numai pentru el. Această lucrare monopartită pur instrumentală, care stârnește în mintea fiecărui ascultător o posibilă susținere programatică, este o lucrare dificilă atât muzical, cât mai ales tehnic. Abel Corban a mânuit materialul sonor cu mare degajare, dramatismul în interpretarea acestuia a fost debordant, virtuozitatea sa sclipitoare fiind așteptată cu nesaț de auditoriu. O piesă monopartită, cum este sonata în si minor, care durează o jumătate de oră, cere o rezistență încrâncenată din partea publicului, și totuși, Abel Corban a făcut din această copleșitoare materie sonoră un șir de întâmplări care vizează tragismul și care menține încordată atenția ascultătorului. Cariera lui Abel Corban este deja pe un urcuș al momentelor în care el va oferi cu generozitate toată măsura talentului său unui public al lumii.
Mâine, 7 octombrie, autocarul pus la dispoziția melomanilor piteșteni așteaptă participanții la festivalul Serile Lipatti în parcarea Consiliului Județean Argeș, ca de obicei cu plecare la 17.15, pentru a-i conduce la un nou recital dominat de miniatura chopiniană în interpretarea Nicoletei Luca-Meițoiu și a pianistei debutante Teodora Țepeș. Dacă bucureștenii și melomanii din Târgoviște au început deja să aibă exercițiul parcurgerii drumului către Conacul Lipatti, vom trăi probabil cândva și momentul în care craioveni, brașoveni și râmniceni de Vâlcea vor veni și ei la Fundățeanca cu mașinile lor pentru a-și petrece o seară minunată, cu muzică foarte bună, printre dealurile argeșene, înspre amintirea marelui pianist român Dinu Lipatti.
