"Multumesc pentru aceasta zi minunata" este titlul unui cantec din 1974 al Agnethei Faltskog pe care artistul stefan Constantinescu l-a ales pentru coloana sonora a documentarului El Pasaje realizat in urma cu doi ani. Este si titlul ales de catre artistul care traieste in Suedia pentru expozitia care reuneste lucrari ale sale din perioada 1997-2007.
Marea majoritate a componentelor expozitiei s-au regasit vernisate separat la cateva galerii din tara. Coincidenta fericita face ca in cazul lui stefan Constantinescu spatiul de expunere, aflat in fosta Casa a Poporului, sa se intalneasca cu lucrarile sale care au ca tematica preponderenta comunismul romanesc. Tema primeia din punct de vedere cronologic, "Arhiva durerii" (2000), este legata de memoria traumatica a experientelor carcerale din perioada comunista. Proiectul, film documentar si volum, a fost realizat impreuna cu regizorul Cristi Puiu, graficianul Arina Stoenescu si curatorul Tom Sandqvist si reda marturiile unor fosti detinuti politici din perioada 1945-1965, dar nu in maniera "Memorialul durerii", ci folosind marturiile aproape crude inregistrate de camera de luat vederi. Schimbarea radicala de perspectiva a artistului angajat intr-o relatie speciala cu experienta din perioada comunista s-a produs odata cu realizarea documentarului – si din nou si volumului – "Dacia 1300, My Generation", incercare reusita de a investiga felul in care a marcat aparitia primului model de automobil romanesc mentalul colectiv, nostalgiile pe care acesta avea sa le lase in urma o data cu ultimul exemplar iesit pe poarta intreprinderii de la Pitesti in anul 2005. Documentarul de aproximativ o ora contine materiale de propaganda, imagini de arhiva si interviuri cu fostii vecini ai familiei Constantinescu, care ofera imaginea felului in care automobilul Dacia 1300 a devenit poate cel mai cunoscut si – de ce nu? – util al comunismului autohton. Dacia 1300 este aleasa pentru a ilustra caracteristicile epocii de aur, cu tot absurdul, traumele si culorile specifice ei. Inserturile cu muzica de propaganda suprapuse peste odele pe care fostii vecini le aduc si acum Daciei 1300 dubleaza senzatia unei lumi de carton numai buna de livrat inocentilor. Interesant este faptul ca la inceputul acestui an Dacia 1300 a devenit obiectul unei dispute a paternitatii ideii scoaterii sale la lumina ca brand-icon al epocii comuniste o data cu expozitia lui Vlad Nanca, de la, culmea! acelasi Muzeu National de Arta Contemporana.
"El Pasaje" este documentarul in care stefan Constantinescu reda povestea unor personaje exemplare in felul lor: chilieni ajunsi in Romania in perioada regimului dictatorial al generalului Augusto Pinochet. Cele trei personaje aleg Romania lui Nicolae Ceausescu ca tinta a exilului in speranta ca mitul comunismului cu fata umana este si real. Doi dintre acestia ajung in cele din urma in Suedia, pentru ca in final unul dintre ei, cel mai inadaptat, sa se intoarca in Chile.
Trei experiente care ilustreaza in modul cel mai simplu fetele mai putin expuse in jurnalele de stiri ale fenomenului migratiei. Cu ajutorul interviurilor aflam cum au fost primiti de regimul comunist emigrantii chilieni si cum au primit apartamente in doua din cartierele bucurestene. Unul dintre cei trei refugiati traieste inca in Romania intr-unul dintre blocurile din Drumul Taberei, unul traieste in Suedia, iar cel de-al treilea a parasit Suedia dupa 23 de ani si incearca sa se adapteze, inca o data, unei noi tari, propria lui tara, Chile. Filmul contine si imagini din primul film al lui Pedro, acum cetatean suedez, facut in Bucuresti, iar coloana sonora este compusa din muzica formatiei Inti llimani, simbol al rezistentei chiliene, si cantecul Agnethei Faltskog: "Multumesc pentru aceasta minunata, obisnuita zi". Un cantec ale carui versuri trimit ironic si inspirat la experienta unui cotidian bulversat in care salvarea vine din lucrurile simple:
"Multumesc pentru coada de la pranz,/Era asa de scurta azi/Ca am avut timp sa-mi cumpar pantofii pe care mi-i doream/ Multumesc, Doamne, imi vin atat de bine!/Multumesc pentru azi, pentru o minunata zi obisnuita".
Publicul familiarizat deja cu cele trei filme a avut ocazia sa vada si doua expozitii de fotografie ale artistului, dar si un text autobiografic care acompaniaza una dintre cele doua expozitii. Sunt fotografii dintr-un cotidian stradal minimalist al unui nord inghetat, incremenit si, pe de alta parte, fotografii care documenteaza cotidianul domestic al apartamentului lui stefan Constantinescu in detalii minime.
