Imi place sa spun, cand sunt invitat la colocvii si conferinte despre perioada comunismului, ca Dumnezeu a fost, totusi, bun cu cei inchisi odinioara dupa cortina: ne-a dat sa traim comunismul, dar nu si sa-l studiem! De studiat il studiau cei din Occident, la Sorbona sau la Cambrige. Le era mai usor, pentru ei comunismul ramanea un vis fumigen in care, admit, unii continuau sa creada sincer, ca intr-o religie generoasa in promisiuni. Sa nu-i condamnam aprioric. Rareori iti poti reprezenta, din afara, perfidia efectiva a unei dictaturi. Orwell infiera deja prin anii ‘30 dictatura militara din Birmania. Nu s-a schimbat nimic si nu se va schimba pana cand nu vor interveni alte forte sa-i dea lovitura de gratie unui regim dictatorial feudal. Cu doua decenii in urma, in Romania era un regim dictatorial primitiv care nu mai avea nici un contact direct cu doctrina ce-l inspirase. Cateva culegeri cu citate din marii clasici barbosi, bagate in mixer impreuna cu indigestele citate ale balbaitului national, rezolvau rapid capitolul documentar despre bazele si actualitatea paradisiacei gnoze proletare. Putini mai aveau curiozitatea sa mearga la textele de baza ca sa perceapa violenta fara precedent a Manifestului marxist sau loviturile de baros pe care mediocrul cospector Lenin le introducea in "practica" folosofiei. Occidentalii continua sa studieze comunismul, si la modul teoretic, si ca fenomen istoric. O fac cu aceeasi ravna cu care scot la iveala, iarasi, ultimele detalii sumbre ale Revolutiei franceze sau scenariile sangeroase care s-au suprapus in noaptea Sfantului Bartolomeu (adevarat genocid in care Franta detine o trista precedenta), daca e sa ma refer la unele lucrari recent aparute in hexagon. S-ar parea ca numai trecerea timpului ne poate face sa intelegem lucrul timpului. Oricum, si despre perioada comunismului din Romania vor scrie cu mai complexa aplicare abia generatiile viitoare. Ceea ce s-a inceput acum la noi, inclusiv oficializarea "condamnarii" comunismului, inca se preteaza la prea multe abordari partizane si personalizate. Iar intelegerea mediocrului sistem comunist din Romania, mediocru in raport cu ambitiile planetare in care il proiectasera cei mai avantati vizionari ai sai, nu se va realiza decat plasandu-l in perspectiva internationala, de la inceputurile lui Babeuf pana la declinul intregului molos. Un Dictionar al comunismului, de felul celui tiparit recent in Franta de editura Larousse, face tocmai acest lucru: reia elementele unui sistem de gandire care s-a completat din mers si s-a internationalizat. Coordonatorul lucrarii este acelasi Stéphan Courtois, care incepuse demolarea mitului deja in Cartea neagra a comunismului. si starnise inca de pe atunci nu putine proteste printre nostalgicii occidentali ai comunismului, comparandu-l cu nazismul, in special la capitolul crimelor si ororilor. De asta data articolele sunt in ordine alfabetica. Dar si metodologia impersonala a dictionarului scoate la lumina stratul ideologic si metodologic de la baza intregului sistem, indiferent pe ce medidian era aplicat comunismul – faptul ca este vorba de o viziune totala asupra societatii in care individul este sacrificat pe altarul teoretic al comunitatii si pentru "binele" statului. Doctrina incepe sa fie pusa in practica de asa-zisa revolutie rusa, lovitura de stat prin care un partid cu doar 30.000 de membri in februarie 1917 rastoarna ditamai imperiul tarului Nicolae al II-lea. Iar aici e de recomandat o alta mare sinteza, scrisa de britanicul Orlando Figes, tradusa acum si in franceza: Revolutia rusa, tragedia unui popor, 1103 pagini! Intelegi mai bine si faptul ca nepriceperea tarului, care se dorea un soi de Dumezeu peste mujici, incapabil sa duca Rusia spre un regim parlamentar, i-a deschis calea insignifiantului exilat helvet Lenin. Un detaliu picant. Tarul il numeste in 1903 pe printul Urusov guvernator al Basarabiei. Iar primul lucru pe care l-a facut printul a fost sa-si cumpere din librarii un ghid al regiunii. A preluat puterea locala si a domnit ca un turist!
Dinu Flamand este scriitor si ziarist stabilit la Paris