Muzeul National de Istorie a deschis ieri o noua expozitie
dedicata Romaniei din perioada ‘45-’89.
Pentru ca mica expozitie din ianuarie dedicata regimului comunist s-a bucurat de succes, Muzeul National de Istorie a Romaniei a recidivat si ieri a deschis o expozitie – mult mai ampla si-ar fi dorit-o organizatorii – intitulata "Comunismul in Romania 1945-1989".
Realitatea este ca prezenta expozitie, chiar daca ocupa doua spatii din holul central al muzeului, spre deosebire de cea din ianuarie, care ocupa doar spatiul din stanga, pare mai saracacioasa, in nici un caz mai bogata decat cea din ianuarie.
Cel putin aceasta din urma avea meritul de a incerca sa para cat de cat inventiva, cu o reconstituire a unui interior de locuinta, cu niste proiectii. Acestea exista si acum, dar interiorul de 12 metri patrati este reconstituit partial, iar plasma pe care ruleaza imagini cu revolutionari este inutila atat timp cat nu se aude nimic. Este aproape de neinteles cum o epoca pana la urma atat de aproape de noi, pe care multi au trait-o si multi o cunosc mai bine chiar decat prezentul, ne inspira atat de putin.
Cateva obiecte, unele care au apartinut lui Petru Groza, Mihail Sadoveanu, Nicolae Ceausescu, altele care au apartinut unor victime ale revolutiei din ’89 sau unor detinuti politici, cateva picturi omagiale, cateva cadouri, mai mult sau mai putin penibile, primite de sotii Ceausescu de la diverse intreprinderi sau delegatii, cam acestea sunt obiectele care pot fi vazute la Muzeul National de Istorie a Romaniei pana la inceputul acestei toamne. In plus, zeci de informatii care incadreaza reproduceri dupa fotografii de epoca, totusi dificil de parcurs. Nici nu-ti vine sa crezi ca peste 50 de ani de comunism pot insemna atat de putin.
De altfel, directorul muzeului, Radu Coroama, chiar a explicat inainte de vernisaj ca este mult mai usor sa prezinti epoca romana decat o perioada din zilele noastre, pentru ca e mult mai usor sa gasesti, pentru o epoca veche, obiecte autentice. "Cum treci de perioada medievala, cum incep reproducerile, obiectele false." Coroama a mai spus ca se urmareste ca in aripa din Strada Franceza a MNIR sa fie amenajata o expozitie permanenta dedicata perioadei comuniste. Ce nu au inteles totusi organizatorii este ca pentru o astfel de expozitie nu obiectele care au apartinut unor nume de seama din sistem fac totul, desi sunt si ele importante, ci atitudinea – daca vreti – prietenoasa in realizarea conceptului. La Muzeul de Istorie, comunismul sau ce a ramas din el, e inchis in oribilele vitrine de sticla, in timp ce o supravegheatoare isterica pandeste ca nu cumva sa te apropii prea mult de exponate. Parca nu am fi cunoscut nimic din tot ce e acolo: lampi de gaz, cartele, sapunul Fa si spray-ul Impulse, cutia de ness si pestele de sticla de pe televizor. Totul este distant si lipsit de viata. Obiectele astea nu ne spun cu nimic mai mult decat niste pietre din epoca romana.
Desi organizatorii, ajutati de mai multe institutii, printre care Muzeul Taranului Roman (fost muzeu al Partidului Comunist Roman), Fundatia Academia Civica–Memorialul Sighet, Institutul National pentru Studierea Totalitarismului, s-au gandit ca aceasta expozitie sa fie structurata tematic – sovietizarea Romaniei, partidul-stat, represiunea si rezistenta, exilul romanesc, economia in timpul regimului, politica externa, cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, revolutia din 1989 – , capitolele acestea cu greu pot fi identificate in expozitie, care pana la urma este un amestec.
