Zvonurile legate de posibilul divorţ al cuplului Sarkozy au luat în ultima săptămână turnura unei afaceri de stat. Am auzit consilieri prezidenţiali, membri ai guvernului francez, foşti sau actuali, avocaţi de-ai lui Nicolas Sarkozy vorbind cu gravitate despre ipoteza unui „complot internaţional”.
Primul care a evocat această teorie a fost Pierre Charon, unul dintre consilierii de comunicare ai preşedintelui francez.
„Zvonurile despre despărţirea cuplului Sarkozy, preluate de presa din Marea Britanie, Germania şi Elveţia, conduc la ideea unui complot, pe fondul pregătirilor de preluare a preşedinţiei G20 în 2011 de către Franţa”, susţine cu toată sobrietatea domnul Charon. Vă veţi întreba, probabil, care e legătura dintre preşedinţia grupului ţărilor puternic industrializate şi viaţa amoroasă a familiei Sarkozy? Care ar putea fi raportul dintre un eventual complot şi posibilele derapaje sentimentale ale celor doi soţi. Şi, mai ales, cum de i-a venit unui consilier prezidenţial ideea să stabilească o legătură între cele două teme, într-o ţară în care aventurile şefilor de stat au fost păstrate în mare taină, de cele mai multe ori chiar cu acordul tacit al presei.
Ideea discreditării internaţionale a Franţei, prin vehicularea în presa străină a unor posibile aventuri extraconjugale, atribuite deopotrivă frumoasei Carla Bruni şi lui Nicolas Sarkozy, e întărită şi dezvoltată public şi de avocatul preşedintelui francez. Thierry Herzog se întreabă cum de a fost posibilă mediatizarea simultană a acestor „zvonuri” în ziare din Germania, Elveţia sau din „perfidul Albion”.
„Faptul că ambele poveşti au izbucnit în presă în acelaşi timp înseamnă că publicarea lor nu e anodină şi că cineva e în spatele propagării zvonurilor legate de infidelitatea soţilor Sarkozy. S-a deschis o anchetă pentru a stabili dacă cei care au postat pe blogurile lor astfel de zvonuri au făcut-o de bunăvoie sau au fost doar instrumente în slujba unor cancelarii străine sau a unor particulari”, declară conspirativ domnul Herzog. Nici membrii guvernului n-au putut să rămână de piatră în faţa unei astfel de afaceri poliţisto-sentimentale. Acum câteva zile, un ministru a ţinut să le mărturisească jurnaliştilor că rumorile pe marginea unui eventual divorţ ar putea să reprezinte nici mai mult, nici mai puţin decât o tentativă de „destabilizare” a preşedintelui Sarkozy. Şi pentru ca schema complotistă să fie completă, apărătorii preşedintelui francez au livrat presei şi numele unui „posibil ţap ispăşitor”, arătând cu degetul spre fostul ministru al Justiţiei Rachida Dati, văzută în cercurile de la Élysée drept misterioasa manipulatoare a acestor informaţii. Utilizarea în această ecuaţie a numelui doamnei Dati a fost declicul care a transformat zvonurile legate de un posibil divorţ al soţilor Sarkozy în temă de dezbatere naţională. De la stânga la dreapta, deputaţii francezi au criticat „strategia calomnioasă” a Palatului Élysée la adresa fostului ministru al Justiţiei. Exasperată, doamna Dati a cerut, la rândul ei, ca apropiaţii preşedintelui să oprească alimentarea acestor suspiciuni.
După zile de înflăcărare naţională, înduioşată de strigătul disperat al fostei sale prietene Rachida Dati, Carla Bruni a încercat miercuri seară să stingă incendiul, într-un interviu memorabil la radio Europe 1. Mi-am îngăduit să păstrez pentru final savurosul ei decriptaj pe marginea teoriei complotului internaţional care, potrivit consilierului de comunicare al preşedintelui francez, Pierre Charon, ar fi la originea zvonurilor despre o posibilă despărţire de soţul ei. „Pierre a pus la suflet povestea asta mai mult decât noi. S-a ambalat, a vrut să dovedească faptul că e un prieten bun. Singura preocupare a soţului meu sunt francezii, singura mea preocupare e să-l ajut pe el”, spune, senină, doamna Bruni.
